Epistola către Romani

Roma era centrul Imperiului și centrul vieții religioase. Dumnezeu decide să trimită credincioșilor din “orașul etern” epistola doctrinară cheie a Noului Testament, numită Evanghelia lui Dumnezeu. Roma și-a propagat propria evanghelie, impulsionată de Cezar Augustus, cel mai important Cezar din toate timpurile. Cezar s-a autointitulat fiul lui Dumnezeu și a folosit propaganda imperială în avantajul lui. El a instituit Pax Romana, iar oamenii din orașul Priene au vestit evanghelia unei noi ere care începea odată cu nașterea lui Caesar Augustus. Ei îl numeau “domnul și salvatorul”. În acest context complex și provocator, apostolul Pavel scrie epistola către credincioșii romani.

Credincioșii evrei înțelegeau bine conceptele de indreptătire, justificare și ispășire. De asemenea, păgânii nu erau străini sacrificilor de sânge și de ispășire, deoarece căutau să potolească mânia zeilor lor. Termeni precum dreptate și justificare făceau parte din legea romană și din comportamentul social așteptat. Chiar și cuvântul har