Dar ei, după ce au auzit aceste cuvinte, ieșeau unul câte
unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă.
Și a rămas Isus singur și femeia stând în mijloc.
Ioan 8.9
„Dar ei … ieșeau“, nu toți deodată, ci „unul câte unul“. Conștiința este o chestiune individuală. Dacă ar fi rămas, ar fi trebuit să-și rupă hainele și să mărturisească toți că sunt păcătoși, însă nu erau pregătiți pentru aceasta. Au fost dați cu totul de rușine și a plecat fiecare la treaba lui. Lumina lumii strălucea cu putere, iar acești oameni amuțiți nu puteau suferi strălucirea ei. Așa că au plecat și au lăsat-o pe sărmana păcătoasă singură cu Isus.

Binecuvântat moment pentru ea! Toți acuzatorii ei plecaseră, nu mai era nicio sentință, nicio condamnare, nicio piatră a judecății. De ce oare? Nu era ea o păcătoasă? Ba da, și încă una prinsă asupra faptului! Nu…