Viața de creștin este o luptă continuă, de fapt viața oricărui om este o luptă necontenită pentru supraviețuire. Avantajul vieții de creștin este că Domnul este de partea noastră și ne ajută să trecem peste orice situație. Dumnezeu Își dorește „un popor care să fie al Lui” (Tit 2:14, 1 Petru/1 Peter 2:9). Domnul ne-a pus la dispoziție toate armele spirituale de care avem nevoie ca să luptăm „lupta cea bună a credinței” și „să ne sfârșim alergarea” în brațele Sale. Cu cât vom înțelege mai bine și vom crede mai profund că Dumnezeu ne iubește atât de mult, încât ne dorește lângă El, în rai, pentru eternitate, diavolului îi va fi tot mai greu să ne mintă, să ne fure credința și să ne facă să păcătuim. Isus ne-a asigurat victoria, în Numele Lui. Tot ce ne cere este să-L iubim și să ascultăm de El, ca să ne ajute să câștigăm fiecare luptă spirituală pe care o avem de dat. Întunericul spiritual este tot mai mare pe Pământ, pentru că tot mai mulți oameni fac voia diavolului, dându-i putere lui și demonilor săi să le facă rău atât lor cât și celor din jurul lor. Poate că treceți printr-o perioadă cu multe încercări și aveți probleme care parcă nu se mai termină și nu vedeți nici o ieșire. Nimeni nu este scutit de suferințe în această viață. Apostolul Petru, condus de Duhul Sfânt ne spune „Împotriviţi-vă lui [diavolului] tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi” (1 Petru/1 Peter 5:9). Este adevărat că atunci când auzim cât de mari sunt problemele altora, ale noastre par mai mici. Când știm că nu suntem singurii care suferă, parcă ne este mai ușor. Dar mai mult decât orice, ne încurajează gândul că Isus Cristos, Fiul Lui Dumnezeu, înțelege prin ce trecem și are „milă de slăbiciunile noastre”, pentru că „în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat” (Evrei/Hebrews 4:15). Cu alte cuvinte, Isus nu ne părăsește nici o clipă și ne ajută să facem față situațiilor prin care trecem, indiferent cât sunt de grele.

Dumnezeu a creat totul perfect. Adam și Eva și-au început existența într-o lume perfectă, fără păcat, boală, durere, suferință și fără lupte spirituale, până când diavolul a venit cu prima ispită.

• Geneza/Genesis 3:1, 6, 13, 15 Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: ‘Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină’?… 6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea... 13 Şi Domnul Dumnezeu a zis femeii: „Ce ai făcut?” Femeia a răspuns: „Şarpele m-a amăgit şi am mâncat din pom”… 15 „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.”

Minciuna primordială, cu care a început diavolul ispitirea omenirii, este repetată la infinit de-a lungul istoriei și continuă să-i înșele pe cei care o cred. Dacă nu realizăm că Satan este sursa gândurilor îndoielnice și a celor acuzatoare, care ne trec prin minte și le confundăm cu gândurile noastre sau mai grav, cu cele care vin de la Duhul Sfânt, nu avem nici o șansă în războiul spiritual.

• 1 Ioan 2:16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

Toate ispitele se încadrează cel puțin în una dintre cele 3 categorii sintetizate de apostolul Ioan. Doar după ce Satan i-a inoculat Evei gândul ispititor, aceasta a privit altfel pomul interzis și „a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea”. Cu alte cuvinte, pofta firii pământești a făcut-o să dorească să mănânce din fructul interzis, pofta ochilor, a produs plăcere inimii ei, dorind fructul tot mai mult, iar mândria, numită de Ioan „lăudăroșia vieții”, i-a dat Evei „lovitura de grație”; cum să nu vrea să fie ca Dumnezeu cunoscând binele și răul? Ca urmare, nu a mai contat ce le-a spus Dumnezeu, a întins mâna și a comis păcatul neascultării de Domnul, alegând să asculte de diavolul. Nici Adam nu a fost mai ascultător. Chiar dacă Dumnezeu i-a spus lui direct ce nu avea voie să facă, citim că Adam era lângă Eva și când aceasta i-a dat din fruct, el a mâncat fără să se opună. Pentru că ei au ales neascultarea de Domnul, au pierdut stăpânirea Pământului și Satan a devenit „stăpânitorul acestei lumi”, cum chiar Isus îl numește în trei instanțe din Evanghelia după Ioan (Ioan/John 12:31, Ioan/John 14:30, Ioan/John 16:11).

Continue reading Here