Marea tragedie din toată această poveste extrem de tristă nu este că această doamnă a murit singură înconjurată de câinii ei, fără țipenie de om în jurul și nici la 2-3 săptămâni distanță. Tragedia este că sufletul ei se simțea singur, era în depresie, era chinuită de singurătate și de promisiunile deșarte ale celor din jur. Un bătrân mi-a spus odată: “Toni e diferență mare între a fi singur și a simți singurătatea, ca om poți fi singur, dar să nu te simți niciodată singur, pentru că-L ai pe Cristos.”

Am vizitat zeci de bătrânei singuri, deși mulți dintre ei au mulți copii și nepoți, unii au murit fără niciun om prin preajmă sau vor muri așa. Adevărata tragedie este când mori fără Cristos.

Am vizitat o bătrânică care are trei copii, unul în Italia, unul în Germania și altul la două străzi distanță, dar ea tot singură era. Mânca doar legume pentru că din pensie nu-și putea lua și carne. Dar era atât de fericită. Îmi spunea că Isus e în fiecare zi în casa ei, e mereu cu ea. Noaptea Îl visa, cum îl visa și bunica, văduvă de zeci de ani, înainte să moară. Cristos anulează singurătatea, chiar dacă în casă singura prezență e un câine sau o pisică. Nu aș vrea să spun că doar dacă vă veți căsători și dacă veți face copii veți scăpa de singurătate, pentru că în multe cazuri e fals. Dar avându-l pe Cristos sigur nu veți fi singuri niciodată.

Închei cu o poveste. Un bătrânel se simțea tare singur și l-a întrebat pe pastor ce să facă ca să nu mai simtă singurătatea. Pastorul i-a spus să-și imagineze că pe fotoliul celălalt stă mereu Isus și-l ascultă. Înainte ca bătrânelul să moară l-a chemat pe pastor să se roage împreună, iar când pastorul a vrut să se așeze pe fotoliul de lângă patul său, bătrânelul i-a zis: “Nu te pune acolo că e locul lui Isus!” Ai tu loc pentru Isus în inima ta și în casa ta?

Cu prețuire,

Toni Berbece