Triumful sexomarxismului. Cazul Laura Bretan

Trăim vremuri în care faimoase competiții de muzică, sport, frumusețe sau cultură generală au ajuns să fie despre corectitudinea politică, nu despre excelența intelectuală, atletică sau artistică a concurenților.

E judecată nu vocea interpretului, ci conduita lui privată. Se premiază nu măiestria, ci alinierea ideologică. Numai așa mi-am putut explica eliminarea tinerei Laura Bretan din finala Eurovision găzduită anul acesta-n Israel.

Pe vremea lui Ceaușescu, nu puteai ajunge director de școală, fabrică sau uzină dacă nu își declarai adeziunea la Manifestul Partidului Comunist. Astăzi nu se vorbește despre revoluția proletariatului, ci despre revoluția multiculturală. darurile tale șlefuite prin sudoare și muncă sunt mai puțin importante decât apartenența stridentă la un anumit grup.

Nu ești obsedat de chestiunea sexualității? Nu aderi la tribul progresist? Vei fi descalificat, penalizat sau marginalizat. Nu vrei să împarți lumea între minorități și majorități? Comisarii PC te vor încondeia. Niște lătrăi ignari și complexați au ajuns să terorizeze tinerele talente și să impună pretutindeni reflexul auto-cenzurii.

De ce nu-i suficient să fiu un profesionist, astăzi, păstrându-mi simțul pudorii? De ce opiniile mele private sunt analizate de un juriu plătit din bani publici? Oare pentru că sexomarxismul (pentru a-l cita pe Adrian Papahagi) a devenit doctrina oficială a mediului artistic?

Secole la rândul, Occidentul s-a dezvoltat prin specializarea competențelor, mizând pe ierarhia meritului individual. De-o vreme încoace, în locul științei sau al virtuozității a apărut ideologia colectivistă, adică surogatul de filozofie pentru atotștiutori.

Spațiul public e sufocat de zgomotul celor care n-au dileme, dubii sau remușcări. Pentru aceștia, arta nu trebuie să transmită emoții și să reveleze taine. Nu. Frumosul trebuie subsumat activismului găunos. În locul cântecului, ai parte de trăncăneală și verbozitate.

Posesia ideologică maschează precaritatea intelectuală a individului, autosuficiența, lipsa de idei și încremenirea-n proiect.

Poate civilizația noastră va redescoperi, cândva, calea aspră către triada Binelui, a Frumosului și a Adevărului. E ultima bătălie care ne-ar mai putea salva.

Mihai Neamțu

www.patreon.com

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.