Și, deschizându-și comorile, I-au adus daruri: aur și tămâie și smirnă.
Matei 2.11

Prima menționare a unui lucru în Biblie este importantă pentru înțelegerea semnificației lucrului respectiv, iar tămâia este menționat prima dată în Exod 30.34, unde vedem că era unul dintre ingredientele folosite pentru acea tămâie preasfântă, folosită în cortul întâlnirii, iar mai târziu, în templu. Ea era în mod exclusiv pentru Domnul, după cum este scris:

„Oricine va face tămâie asemenea ei, ca s-o miroasă, va fi nimicit din poporul său” (Exod 30.38).

Tămâia trebuia pisată mărunt – o imagine a perfecțiunii lui Hristos. Cu privire la această descriere a tămâii, C. H. Mackintosh a scris: «Fiecare trăsătură a excelenței morale și-a găsit locul potrivit și perfecta măsură în Hristos. Nici o calitate nu a înlocuit-o pe alta și nu s-a amestecat cu alta; totul a fost perfect echilibrat, pur și sfânt, înălțând o mireasmă pe care nimeni n-a putut-o aprecia, decât Dumnezeu».