DREPTUL INTERNAȚIONAL: NU EXISTĂ UN DREPT LA AVORT

Subiectul de astazi e sec dar de o importanță covârșitoare: nu există un drept la avort. Se discută mult despre avort ca drept, conferit, se presupune, atât de legislația internă cât și de dreptul internațional.

Probabil că majoritatea dintre noi acceptăm acest lucru, dar realitatea este în intregime diferită. România nu a instituit un drept la avort, iar dreptul international nu recunoaste nici el un drept la avort. Dimpotriva, așa cum vom explica mai jos, dreptul internațional enunță un drept la viață, chiar dacă nu, în mod specific, al copiilor nenăscuți. Se poate mai corect spune că în România avortul a fost depenalizat la câteva zile după revoluția anti-comunistă din decembrie 1989.

Regimul comunist a penalizat avortul dar articolul din codul penal comunist care criminaliza avortul a fost abrogat imediat dupa prabusirea comunismului impreuna cu pedeapsa capitala. De atunci situatia avortului in Romania a ramas neschimbata: avortul nu este considerat o crima, dar nici nu a fost declarat un drept. Depenalizarea avortului, insa, nu a fost precedata de o dezbatere nationala privind avortul ori al dreptului la viata al copiilor nenascuti. Din nefericire, o astfel de dezbaterea, necesara in oricare stat civilizat, nu s-a produs nici dupa prabusirea comunismului, astfel ca in Romania zilelor noastre se crede, in mod eronat, ca avortul e un drept. La fel, ni se spune ca “Europa” recunoaste ori chiar “impune” tarilor membre recunoasterea unui drept la avort, in special privind Polonia, Irlanda si Malta. Dupa cum veti vedea ma jos, aceste afirmatii sunt neadevaruri nefundamentate in realitate.

 Dreptul internațional – surse

Pentru a intelege daca dreptul international recunoaste un drept la avort trebuie sa pornim de la sursele ori izvoarele dreptului international. Dupa cum se stie, nu exista un parlament mondial care sa decreteze ori sa legifereze drepturi, dar existenta dreptului international in sine nu poate fi tagaduita. Dreptul international este suprem si la nivel national in masura si in domeniile in care statele suverane permit acest lucru. In absenta unui parlament mondial care ar putea legifera dreptul international, cum totusi e dreptul international creat?

 

Exista mai mult izvoare ale dreptului international, ele fiind enuntate in Articolul 38 al Statutului Curtii Internationale de Justitie: (1) conventii ori tratate internationale; (2) cutuma internationala derivata din practica statelor si care in mod specific e desemnata ca avind caracter de lege; (3) principiile generale de drept recunoscute de natiunile civilizate; si (4) deciziile judecatoresti internationale ori tratatele de drept international ale juristilor ilustri specializati in drept international.

Ultimele doua izvoare practic au disparut si nu mai au relevanta in zilele noastre. Juristii ilustri specializati in drept international, de genul olandezului Hugo Grotius, nu se mai bucura de influenta acordata lor cu sute de ani in urma. Ramin deci, doar trei izvoare ori surse ale dreptului international: (1) tratatele internationale; (2) cutuma internationala recunoscuta ca drept international; si (3) deciziile tribunalelor internationale. Privind cutuma internationala, pentru a intelege cum ea se transforma in drept international, o comparatie utila parvine din dreptul maritim. Vreme de sute de ani Marea Britanie a dominat apele si navigatia internationala, determinind cutumele aferente nagivatiei in apele internationale, inclusiv distanta dintre vase, protocolul de interactini dintre vase, semnalizarea nocturna, documentele de bord, disciplina maritima si o sumedenie de alte detalii legate de navigatie. In timp, statele lumii au adoptat cutumele britanice care, tot in timp, au fost acceptate mai in unaminimate de toate puterile maritime, fiind transformate in cutume internationale cu caracter obligatoriau si drept international. Treptat, cutumele au devenit obiectul tratatelor internationale si al unui corp imens de drept maritim cunoscut in engleza ca “law of the sea”.

 Avortul si dreptul international cutumiar

Pentru a determina daca, deci, ar exista un drept international cutumiar privind avortul, trebuie sa privim la practica tarilor lumii in privinta avortului. Pentru a tranforma o cutuma in drept international cutumiar e nevoie de consens ori aderarea unanima ori cvasi-unamina la normativitatea avortului. Din perspectiva aceasta se poate afirma foarte clar – iar opinia cvasi-unanima a autorilor si juristilor de drept international e la fel de clara – ca nu exista un drept cutumiar international la avort. Practicile statelor privind avortul difera mult. In Brazilia, de exemplu, avortul e permis in circumstante foarte limitate si doar cu acordul tribunalului. Avortul e permis doar tinerelor minore si femeilor insarcinate ale caror viata este pusa in pericol de sarcina. In rest, avortul inca e penalizat, adica o crima. Situatia e la fel si in Argentina unde saptaminile acestea Parlamentul dezbate legalizarea avortului. In Uruguay avortul a fost depenalizat cu doar citiva ani in urma si in situatii extreme. In Chile avortul a fost legalizat doar anul trecut si tot in situatii extreme si limitate. In prezent, avortul inca este ilegal in Corea de Sud si in Filipine.

Un alt grup de tari impun avortul ca politica de stat nu ca drept ori alegere a femeilor. In China, tara cu cea mai numeroasa populatie din lume, avortul este o practica impusa de politica de stat. La fel in Corea de Nord unde femeile insarcinate din lagarele de munca fortata sunt fortate sa faca avort. In Corea de Nord, de fapt, practica aceasta este atit de cruda si raspindita incit in decembrie 2014 Adunarea Generala a ONU a votat pentru traducerea Coreei de Nord in instanta in Curtea Penala Internationala Permanenta pentru crime impotriva umanitatii.

O alta categorie de tari sunt cele africane care fie ca interzic avortul in intregime ori permit avortul doar in situatii extreme. Iar o alta categorie se constutie din tari unde tribunalele supreme au declarat, in mod specific, ca nu exista un drept constitutional intern la avort. Amintim aici Curtea Suprema din El Salvador, dar mai ales Curtea Suprema din Mexic care cu aproximativ 10 ani in urma a emis o decizie vasta de 1.000 de pagini care re-afirma ca avortul nu e un drept.

 In consecinta, se poate afirma cu certitudine ca nu exista un drept international cutumiar la avortLa nivel international avortul este o practica raspindita dar nu e acceptata ca norma cu caracter de lege.

Ajungem la acelasi raspuns si din perspectiva tribunalelor internationale: pina in prezent nici un tribunal international, inclusiv Curtea Europeana a Drepturilor Omului, nu a enuntat un drept la avort. Tribunalul Inter-American al Drepturilor Omului a respins si el presupusa existenta a unui drept la avort, cu toate ca o decizie contrara ar fi lipsita de orice valoare practica deoarece, spre deosebire de CEDO, deciziile lui nu au caracter obligatoriu.

Raspunsul e acelasi si din perspectiva tratatelor internationaleNu exista nici un trat international, fie bilateral, multilateral, ori regional, care sa afirme existenta unui drept la avort.

 Cum e avortul promovat ca drept?

Cu toate ca dreptul international nu recunoaste un drept la avort, asta nu inseamna ca nu se fac eforturi si presiuni majore pentru a fi recunoscut ca drept al omului. Iar odata recunoscut, dreptul la avort va putea fi impus, vrem nu vrem, la nivel national. Persoanele care promoveaza avortul au transformat acest obiectiv intr-o  misiune aparte, o cruciada chiar. Incercarile majore se fac in cadrul Organizatiei Natiunilor Unite. Se cauta declararea indirecta a unui drept la avort, prin inserarea si acceptarea in documentele internationale si instrumentele ONU a formulelor de genul “drepturi reproductive si sexuale” care, in opinia celor care propun acesti termeni, includ un drept la avort. Dreptul reproductiv si, mai ales, la sanatatea reproductiva, include, afirma ei, un drept la avort. Din fericire, toate aceste eforturi, frecvente si extrem de agresive, au esuat. Nici unul din instrumentele negociate ori semnate sub egida ONU pina in prezent nu enunta si nici nu recunosc, in mod direct ori indirect, un drept la avort, ori “drepturi reproductive” ori “drepturi la sanatatea reproductiva.”

Primul instrument enuntat sub egida ONU privind drepturile omului e Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948) (“Declaratia”), al carui Articol 3 afirma ca “fiecare persoana are dreptul la viata, libertate si siguranta proprie.”  Declaratia, insa, nu are caracter de drept international deoarece nu este nici tratat nici nu impune obligativitate. Este doar o lista a drepturilor fundamentale recunoscute de comunitatea internationala in momentul cind Declaratia a fost adoptata. Pentru a adauga greutate si obligativitate drepturilor enuntate in Declaratie, in 1966 ONU a adoptat Conventia Internationala a Drepturilor Civile si Politice (“Conventia”), care, in Articolul 6, afirma ca “fiecare fiinta umana are dreptul inerent la viata. Acest drept trebuie protejat prin lege. Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul la viata in mod arbitrar”. Conventia, fiind un tratat, are caracter obligatoriu pentru tarile care au ratificat-o, adica majoritatea covarsitoare a tarilor lumii, inclusiv Romania si, inclusiv Romania comunista.

E clar ca, cel putin din perspectiva anului 2018, ar fi aproape imposibil ca societatea globala sa agreeze asupra unui tratat international care sa declare existenta unui drept la avort. La fel de imposibil ar fi revizuirea Conventiei (1966) cu acelasi scop. Eforturile celor care urmaresc acest obiectiv, insa, se deruleaza indirect, si anume, prin  includerea in documentele internationale a unor termeni si terminologii noi de tipul drepturilor reproductive, a drepturilor la sanatatea reproductiva, si a drepturilor la sanatatea sexuala. De exemplu, juristul Paul Hunt, un raportor special desemnat de ONU privind dreptul la sanatate, a emis, in 2008, un document cu intentia de a interpreta Conventia (1966) sa includa un drept la avort. In opinia lui, dreptul la sanatate include un “drept la servicii de sanatate reproductiva si sexuala”, care la rindul lui, ar include un drept la “planificarea familiala, servicii prenatale si postnatale …” Din fericire aceste interpretari au fost respinse.

O alta incercare de a recunoaste un drept la avort se face prin intermediul Conventiei Internationale de Eliminare a oricaror Forme de Discriminare impotriva Femeilor. Periodic, comitete ONU care monitorizeaza implementarea acestei Conventiei, afirma existenta unui drept la avort. Cu ani in urma, de exemplu, ONU a revizuit situatia sanatatii femeilor in Croatia, lamentind ca unele spitale din Croatia refuza sa presteze servicii de avort din motive de constiinta. In opinia ONU, accesul femeilor la servicii de avort e mai important decit libertatea de constiinta a medicilor, inclusiv libertatea lor de a refuza sa faca avort.

Un alt vehicol prin care sustinatorii avortului incearca recunoasterea in dreptul international al unui drept la avort sunt declaratiile adoptate cu prilejul conferintelor ONU. Prima incercare a avut loc in 1994 in Cairo cu prilejul Conferintei Internationale a Populatiei si Dezvoltarii. Sustinatorii avortului au incercat sa includa in declaratia finala termenul de “sanatate reproductiva.” Majoritatea tarilor s-au opus, incluzind, in documentul final, trei afirmatii importante: (1) avortul nu poate fi folosit sub nici o forma ca instrument de planificare familiala; (2) avortul si legalizarea lui sunt chestiuni de competenta interna a tarilor lumii; si (3) in tarile in care avortul e legal, trebuie facut in conditii de siguranta. In plus, diferite tari au inregistrat stipulatii separate legate de Declaratia de la Cairo afirmind ca nu exista un drept la avort si ca dreptul la viata incepe din momentul conceptiei. Statele Unite si opt (8) tari din America Latina au inregistrat o stipulatie comuna, iar Nicaragua una aparte. Declaratia guvernului din Nicaragua merita mentionata, in parte, pentru a intelege esecul celor care au dorit sa foloseasca Declaratia de la Cairo pentru a recunoaste un drept la avort. “Guvernul din Nicaragua, afirma documentul, in conformitate cu Constitutia ei si cu Conventia Americana a Drepturilor Omului, confirma ca fiecare persoana are dreptul la viata, acesta fiind un drept fundamental si inalienabil, si ca acest drept incepe din momentul conceptiei …” Opozitii similare fata de incercarile ONU de a crea un drept la avort au fost inregistrate de ambele Administratii Bush pe durata intregului lor mandat, si de catre Administratia Trump.

In 2004 ONU a organizat o conferinta internationala sub egida Anului International al Familiei. Au participat delegatii din 70 de tari care in final au adoptat Declaratia de la Doha. Ea reafirma ca fiinta umana are dreptul la ingrijire medicala atit “inainte cit si dupa nastere”, si ca “fiecare persoana are dreptul la viata”.

 Curtea Europeana a Drepturilor Omului

CEDO inca nu a recunoscut existenta unui drept la avort in cadrul Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In 2010 CEDO a decis bine-cunoscutul caz A, B, and C v. Ireland in care petitionarii, citeva femei irlandeze, au cerut recunoasterea unui drept la avort. CEDO le-a respins cererea. Daca CEDO a respins recunoasterea in mod specific al unui drept la avort, a recunoscut, totusi, existenta, in Consiliul Europei, a unui “consens” ca avortul e permis pe motive de sanatate si in situatii extreme.

Un obstacol vazut de specialisti pentru recunoasterea unui drept la avort e libertatea de constiință. Se stie ca majoritatea medicilor italieni refuza, din motive de constiinta ori convingeri religioase, sa presteze servicii de avort. Un numar la fel de mare de medici refuza sa faca avort in Polonia si un numar in crestere de medici din Romania. Asta a ingrijorat persoanele care cer recunoasterea unui drept la avort si periodic au incercat adoptarea unor rezolutii, atit in Parlamentul European cit si in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, care sa subordoneze libertatea de constiinta si religioasa obligatiei de a presta servicii de avort. Cea mai bine cunoscuta incercare de acest fel a fost Raportul McCafferty din 2010. Dupa cum unii va amintiti, Rezolutia a esuat, fiind inlocuita cu o declaratie contrara care recunoste libertatea de constiinta a persoanelor si institutiilor sa refuze sa presteze servicii de avort.

 Un subiect vast

Subiectul de azi e vast, interesant si in constanta motiune. In SUA, state conservatoare, precum Tennessee si Alabama, au adoptat amendamente constitutionale care in mod explicit afirma ca nu recunosc un drept la avort.

Avem sugestii similare si pentru Romania. Lansăm ideea revizuirii Constitutiei Romaniei pentru a declara copilul nenăscut persoană umană cu dreptul la viață din momentul conceptiei. Miscarea pro-viata si pro-familie din Romania deja are experienta necesara pentru revizuirea constitutiei prin initiativa cetateneasca. Revizuirea Articolului 48 o dovedeste. Protejarea vietii romanilor nenascuti e o cauza nobila. Fara copiii ei nenascuti Romania va muri. Istoria pedepseste civilizatiile care isi ucid copiii nenascuti ori trivializeaza casatoria. Fara respect fata de dreptul la viata al copiilor nenascuti, casatorie si familie nu ne putem numi o tara civiliata. Astazi, avortul, practicat pe o scara atit de larga in Romania, ne priveste in ochi si ne intreaba: sunteti voi crestini?

Acordarea de statut de persoana copiilor nenascuti e singura modalitate prin care se poate stopa uciderea lor. In America, dezbaterea aceasta furibunda se deruleaza lunile acestea intre juristii de la Harvard Law Review si Texas Law Review. Primii sustin ca dreptul copiilor nenascuti la statut de persoana e confiintit de Constitutia americana, pe cind ultimii sustin contrariul. Prima salva a fost lansata anul trecut de studentul in drept Joshua J. Craddock de la Universitatea Harvard (Boston) cind a publicat, in Harvard Law Review, [Volumul 40, 2017 pp. 539-572): Protecting Prenatal Persons: Does the Fourteenth Amendment Prohibit Abortion? (“Protejarea Persoanelor Pre-natale: Interzice Constitutia Avortul”?) Craddock raspunde afirmativ acestei intrebari. Cind Tribunalul Suprem SUA a depenalizat avortul in 1973 a declarat ca persoanele nenascute nu sunt “persoane” care au dreptul la viata. Craddock propune o opinie diferita. Din 1973 incoace stiinta a avansat atit de mult, zice el, incit este practic indubitabil ca viata umana incepe in momentul conceptiei. (Pagina 547) Nomenclatura “persoana” zice el include toti membrii speciei umane. “Cei nenascuti apartin speciei umane din momentul conceptiei”, si, in consecinta, dreptul lor la viata este garantat si protejat tot din momentul conceptiei. (“The preborn are members of the human species from the moment of fertilization. Therefore, [the Constitution] protects the unborn”)

Tot in 2017 doi profesori de drept de la University of California (Irvine), Erwin Chemerinski & Michelle Goodwin, au publicat Abortion: A Woman’s Private Choice, Texas Law Review, Vol. 95, pp. 1189-1247 (2017) care prezinta perspectiva opusa. Autorii nu cred ca dreptul la avort poate fi fundamentat pe Constitutie si nici nu implica o dezbatere privind statutul fiintei nenascute ca persoana cu drept la viata. Avortul este un drept al femeii, afirma cei doi, pentru ca ea are dreptul sa dispuna si sa decida, in mod privat, ce face cu fiinta, viata si trupul ei fara amestecul autoritatilor.

 AFR va recomanda: Privind statutul avortului in dreptul international va recomandam articolul lui Susan YoshiharaLost in Translation: The Failure of the International Reproductive Rights NormAve Maria Law Review, Vol. 11 (2013), pp. 367-409) [Articol: https://avemarialaw-law-review.avemarialaw.edu/Content/articles/v11i2.Yoshihara.pdf]

PARTICIPATI LA MARSURILE PRO-VIATA DIN ROMANIA SI MOLDOVA

Simbata au loc marsurile anuale pentru viata in Romania si Moldova. Va rugam participati in numar cit mai mare. Pentru detalii va oferim acest link: https://provita.ro/2018/03/21/marsul-pentru-viata-2018-in-romania-si-republica-moldova.

CORUPȚIA DIN PALATUL COTROCENI

Am comentat saptamina trecuta despre decizia nefondata a dlui Ioannis de a trimite in Parlament legea referendumului pentru a fi re-dezbatuta. Afirmam ca dl Iohannis incetineste referendumul si pune in mod intentionat obstacole celor 3 650 000 de cetateni care vor sa voteze in referendumul privind Articolul 48. Un grup de europarlamentari par sa agreeze cu noi. Saptamina trecuta au emis o Scrisoare Deschisa, adresata dlui Iohannis, cu rugamintea de a permite romanilor sa-si exercite drepturile constitutionale privind Articolul 48. Este jenant ca Executivului sa i se aminteasca, mai ales din afara Romaniei, sa-si exercite cu responsabilitate functiile. Scrisoarea poate fi citita aici: https://www.stiripesurse.ro/alerta-klaus-iohannis-somat-din-parlamentul-european-se-cere-organizarea-unui-referendum_1254909.html.

ANUNT – LICEUL PEDAGOGIC ORTODOX ANASTASIA POPESCU

Avem bucuria de a va invita luni, 26 martie 2018, ora 17:30, la evenimentul dedicat MAMEI, la Sarbatoarea Bunei Vestiri, care se va desfasura in sala ATRIUM a Bibliotecii Naționale a României (B-dul Unirii nr. 22). Vor fi vernisate lucrări ale elevilor Liceului Pedagogic Ortodox “Anastasia Popescu”, Grădinițelor Arc-en-Ciel si Clubului “Usor, usor, pasim in lumea Artelor”, realizate sub indrumarea prof. Roxana Maria Cioata, artist plastic. In deschidere, va evolua Corul „Sfanta Elisabeta“ al Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu“, sub conducerea muzicală a prof. Grațiela Popescu. Compoziție și acompaniament: prof. Andreea Florea-Șerbănescu. Va asteptam cu drag, Prof. Monica Serbanescu, Presedinte Fondator – Director General Liceul Pedagogic Ortodox Anastasia Popescu, Gradinitele Arc-en-Ciel, Tel.: 0723 224 247.

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: “Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. … Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului“. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

JOIN US ON FACEBOOK / URMARITI-NE SI PE FACEBOOK!

Publicam comentariile noastre de joi si pe Facebook. Va rugam sa ne urmariti si sa deveniti prietenii nostri pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile si valorile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

Advertisements

One thought on “DREPTUL INTERNAȚIONAL: NU EXISTĂ UN DREPT LA AVORT

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s