„Progresismul” politic e de fapt un regresism înspre păgânism și barbarie, care combate lupta prin luptă, nu prin iubire, și inegalitatea prin noi dezechilibre sau prin nivelare totalitară.

Nu există forță mai progresivă decât Biserica lui Hristos. Doar în Hristos depășim diviziunile sociale, sexuale, politice, naționale (fără a ne aboli totuși identitatea socială, sexuală, politică sau națională) și ne aflăm, liberi și demni, în adevărată comuniune.

În Hristos nu mai există parte femeiască și parte bărbătească, femeia și bărbatul sunt egali în demnitate. Acolo, nu în stâlcirea pronumelor, unificarea toaletelor publice sau retorica luptei de sex se află adevărata libertate, adevărata toleranță, adevăratul progres.

În Hristos nu mai există bogați și săraci, sclavi și împărați. Față de acest adevăr, rostit cu autoritatea transcendenței și sub spectrul morții atotvictorioase învinse de Hristos, agitațiile marxiste și revoluțiile resentimentare ale modernității atee, care au generat doar noi inegalități și forme de sclavie ne…