Mărturie Dorin Mureșan: În droguri am primit boala “schizofrenie paranoică”…

Am văzut “moartea” și pe Diavolul însuși!

Ca sportiv de performanță în gimnastică, de la vârsta de 6 ani, copilul Dorin Mureșan, în plus,  primește și foarte multe bătăi, dar și este marcat pihic  de-o agresare sexuală…  iar la 14 ani  renunță la gimnastică.

Copilăria și-o petrece mult și la țară,  crește printre picioarele a două bivolițe cu care merge la păscut. Petrece foarte mult timp în pădure, iar toate aceste au amplificat nevoia lui de a visa. După vârsta de 12  ani  are tangență cu moartea,  deoarece au urmat o serie de înmormântări, prima fiind moartea unchiului lui. Atunci, a  dormit in casă la bunica lui,  cu mama sa, și toata noaptea a văzut numai diavoli; toata noaptea urla și mama lui l-a îmbrățișat și ținut în brațele ei ca să-i ofere siguranță… .

Apoi a urmat a doua moarte, a verișorului cu care își petrecea viața la sat, care a fost electrocutat, intrând sub firul de tracțiune electrică a trenurilor din Beclean, în zona de influiență periculoasă a liniei de contact de 25.000 KV, când vărul său  s-a pus în contact periculos cu o parte  metalică de deasupra unui vagon CFR de marfă .

Copilul Dorin mergea la o biserica Greco Catolică, apoi la o biserica Romano Catolica unde era foarte apropiat de preot și foarte implicat in religie. Dar după ce si-a văzut verisorul cu gâtul ars si degetele explodate de i se vedeau oasele, Dorin l-a (de)punctat pe Dumnezeu și a vrut să știe de ce verisorul său moare, de ce mor toți oamenii? Când l-au inmormantat pe verisorul lui, Dorin a visat numai ingeri.

A urmat o cautare la raspunsurile filozofice si prima carte pe care Dorin a citit-o a fost ‘Anticristul’ lui Nietzsche. A iesit din carte distrus- tot ce cladise, crezul lui, ritualurile, rugaciunile… avea tot mai multe intrebări. Nu mai avea credința in dogme si preotul l-a dat afara din biserica. Nu dupa mult timp a revenit si, la spovedanie, l-a mințit că crede ca Domnul Isus a venit să moară pentru păcatele lui. S-a inscris la Scoala de Teologie a Bisericii Catolice, dar după scurt timp abandoneaza si se inscrie la Facultatea de filozofie. Citeste obsedat, câte 15-20 de ore pe zi marii scriitori și  filozofi dar tot nu află răspunsul la întrebările lui- cea mai mare intrebare fiind: Ce inseamna moartea? Ce inseamna viața?

Se casatoreste, are un copal si se angajeaza, dar totul este rutina si incepe sa bea- la inceput 2-3 beri pe zi. De-acum toată viața visa in cărți si care devenise parte din materialul acestei lumi si nu-i convenea. Acuma nu mai citea ci scria. In scurt timp a publicat o carte care a fost foarte bine primitș. Dorin incepe sa iasa afara si sa bea in fiecare seara, ajunge la ultimul nivel al betiei in care nu te mai poti tine pe picioare. Sotia era singura acum. Le crestea copilul si scria in jurnal pentru ca nu mai avea in Dorin pe cineva cu care sa vorbeasca. Așa a ajuns ea să-L cunoasca pe Dumnezeu. Cerand ajutor din toate partile a inteles ca nu se poate rezolva cu mijloace umane situatia.

Tot in perioada aceasta, Dorin se gandeste ca pentru largirea experientei lui ar fi interesant sa foloseasca drogurile. Avand acces la canabis a inceput luand-o usor. Nu a avut anturaj, ci a facut-o pe ascuns. Lua un joint pe saptamana si il fuma unde putea, cateodata pe drum acasa. Prima data efectul a fost un râs necontrolabil. Din curiozitate, Dorin doreste sa vada si lumea drogatilor. Dupa ce gaseste un grup de consumatori de tot felul de droguri, participa la o sedinta unde stau toti in cerc, folosesc muzica de tip psihedelic si intra in ‘tripping’ excursia minții, care induce o anumita halucinatie in timp ce folosesc drogurile. Substanta haocinogena, activand alte substante in creier, care provoaca halucinatia duce la o rupere de lume, de realitate. Tu iesi din realitate si intri intr-o alta realitate- a drogului. Orice ți se spune cand esti in ‘tripping’ te ataca, te loveste. Ți se da o injectie care intra sub piele si intră in carne. Cand i-a spus unul dintre drogati, „Îți dai seama cât esti de drogat?” Dorin a dat intr-o paranoia foarte puternica. A vazut moartea pentru prima oara stăpânindu-l. A fugit la usa să iasă afară, dar in starea lui nu a fost in stare sa descuie ușa. Apoi a fugit la balcon si s-a gândit să sară jos de la al 4-lea etaj ca sa scape de starea aia. Apoi isi aminteste de sotie, de copil si când cineva a descuiat usa, Dorin a fugit din apartament. Nu s-a intors acolo niciodata si a intrerupt până si consumul de canabis.

Dar dupa 2 luni starea aceea de panica a revenit, din senin si fără de nici o justificare. Au inceput tot felul de fobii. S-a dus la psihiatru. Neavând răspunsuri pentru Dorin, el a căutat si a citit tot ce a putut si la urma s-a diagnosticat singur: schizofrenia paranoică indusă de substanțe stupefiante. Ca sa scape de frica paranoică, Dorin consuma mult alcool, până pica jos. Asta îi era viața: un iad groaznic- o stare de vinovățtie, ca ceva care te amenință, te face foarte vinovat si simti că singura soluție este moartea. Acasa, nici macar nu putea sa țină o furculiță sau un cutit in mână pentru că  era dominat de scenarii paranoice, vizualizând că isi omoara sotia sau copilul. Traia starea de vinovăție de după- deja vedea copilul mort si simtea vinovatia criminalului. O lume spirituală demonică a pus stăpânire pe Dorin, iar el  nu se mai recunoștea, simțea că era un demon care pune  stăpânire pe el. De asta îi era cel mai frică, de acel stăpânitor care îi arăta clar ca el ca si om nu e nimic.  Dorin deja stopase drogurile de 6 luni si nu mai putea justifica paranoia din cauza drogurilor si erau niste experiente cumplite zi de zi, mai rău decât in perioada drogurilor. Apoi a urmat o alta boala: depresie maniacală. Nu mai putea sa faca nimic. Cand a vazut ca nu poate sa faca nimic impotriva acestor gânduri paranoice, Dorin incepe să caute ajutor de sus. Spunea Tatal nostru pe drum, ca alta rugăciune nu știa.

Intre timp, sotia lui Dorin a inceput să il caute pe Dumnezeu cu maximă seriozitate. Scria în jurnal și se ruga în jurnal. Se ruga din sufletul ei, din inima ei. Cauta pe Cineva care sa lucreze in inima omului. De cate ori era in prezenta ei, Dorin se simtea plin de vinovăție. Au inceput sa frecventeze o biserica baptistă,  invitati de o fostă colegă de facultate… Dorin a început să vadă ca au o pace și au răspunsuri la întrebările lor. […]

……………..

povesteameatv– Dorin Mureșan – un om care a căutat să afle ce este moartea … și a aflat. Experiența narcotică i-a deschis fereastra către o lume spirituală a întunericului de unde singura scăpare i-a fost Dumnezeu.

Acum, Dorin este un om total schimbat și trăiește o viață plină de lumină!

Sursa: https://rodiagnusdei.wordpress.com/2013/06/19/marturia-lui-dorin-muresan/

_______________________

Și un alt pasaj paralel al mărturiei lui Dorin Mureșan:

„FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU DEMONUL NARCOTIC” (mărturia lui Dorin Mureşan)

[…] Perioada postnarcotică n-a fost deloc uşor surmontabilă, dar, cu ajutorul celui de Sus, am reuşit să mă desprind de această “moarte albă”, evitând pe cât posibil orice apropiere de ea (fie şi discursivă).

Atrag atenţia de la început că nu sunt o persoană predispusă consumului de  droguri, nu am probleme de ordin financiar, sentimental, social, ş.a.. Sunt un tânăr prozator şi poet, am publicat două cărţi, corespondez cu cele mai importante reviste de cultură din ţară, fac cronică literară în revista “Tribuna”, am o vilă etajată în zona semicentrală a Clujului, sunt căsătorit de cinci ani (soţia mea e proaspăt licenţiată) şi am un băieţel de doi ani şi opt luni. Părinţii îmi asigură lunar o rentă satisfăcătoare la care se adaugă destule comisioane pentru a-mi permite un trai decent. Nu am ajuns niciodată la surmenaj sau la stări de depresie care să-mi impună o aşa-zisă “evadare” din realitate. În altă ordine de idei, sunt creştin, cred în iubire, cred în sacramente şi nu trece o zi în care să nu-mi fac o mică cercetare a conştiinţei.

Ceea ce m-a îndreptat către consumul de narcotice a fost în primul rând o doză  serioasă de curiozitate, la care s-a adăugat dorinţa de a scrie (descrie) narcoza (orgoliul meseriei, deh!). În al doilea rând, m-am gândit să experimentez pentru a ajuta, pentru a putea empatiza problemele care apar în perioada postnarcotică. Trebuie să recunosc că există o mare diferenţă între a-ţi închipui sevrajul şi a-l trăi. Am urmărit cu atenţie tot ce s-a întâmplat în mine, la nivel psihic, şi am observat că dificultatea cea mai mare constă în găsirea cauzei şi conştientizarea ei ca atare. Au fost însă zile în care capacitatea de a mă concentra asupra acestor chestiuni a fost extrem de redusă, consecinţa inerentă fiind trăirea unor stări psihotice îngrozitoare. E ciudat că aceste stări se manifestă diferit, în funcţie de structura psihică a  subiecţilor. Spre exemplu, cineva îmi mărturisea că trece prin depresii cumplite. La mine a fost vorba de stări paranoide. Şi într-un caz şi în celălalt, cauza a fost aceeaşi: experimentarea acestor stări în timpul narcozei.

Imaginaţi-vă cât de greu se rupe o persoană de o întâmplare traumatizantă: un viol, o ameninţare cu moartea, etc. Ei bine, aceste întâmplări sunt parte din realitate. Paranoia din timpul narcozei, în schimb, e o stare indusă şi nu are nici o justificare în afara elementului care a produs-o. Din aceste motiv flashbackurile (stările psihotice care apar în perioada postnarcotică) sunt tot mai puţin consistente şi dispar în cele din urmă.

Şi totuşi… Da, şi totuşi nu e o glumă când spun că perioada flashbackurilor a fost cel mai îngrozitor coşmar al meu. Se spune că drogurile din grupa cannabisului (haşiş,
marijuana, iarba) nu creează dependenţă, în sensul că întreruperea consumului nu
aduce cu sine sevrajul. Este adevărat. Cu toate acestea, există o formă de sevraj, chiar dacă surmontabilă. Evadarea din realitate prin intermediul stupefiantelor are un revers al medaliei extrem de crud: reculul dezaprobator al realităţii.

Iată câteva din aceste manifestări: incapacitatea de a mai folosi mijloace de transport din pricina semafoarelor (aveam senzaţia că cineva vrea să-mi facă rău de vreme ce uşile autobuzului nu se mai deschideau, deşi acesta era oprit),  incapacitatea de a mai sta la coadă (nu puteam suporta ireversibilitatea situaţiei date: respectiv că gestul de a pleca fără să cumpăr nimic după atâtea minute de aşteptare devenea penibil), frica de nebunie (teama că stările se vor instala  definitiv), fuga de idei, complicarea gândurilor (de ce m-am gândit că…., de ce m-am gândit că m-am gândit că…), asocierea unui lucru cu trăsăturile lui negative (un cuţit e făcut să ucidă, nu să taie pâinea felii), incapacitatea de a mai recunoaşte identitatea persoanelor de lângă mine, spaima de tot şi de toţi, etc. Toate acestea au dus la o stare în care nu mai puteam discerne între ceea ce e vis şi ceea ce e  realitate. Lucruri care înainte erau obişnuite (o mică somnolenţă, o mică stare de leşin, o mică bătaie neregulată a inimii) îmi provocau spaime îngrozitoare care se manifestau la început în zona de sub cutia toracică şi se extindeau apoi în organism provocând un tremur incontrolabil şi o panică excesivă. Nu o dată m-am vizualizat internat într-o clinică de psihiatrie, şi am înţeles că aş putea pierde totul. Finalul
acestei cumplite perioade a coincis cu o criză de plâns de-a lungul a mai mult de o oră. A fost ca şi cum suferinţa strânsă în mine a copt şi a explodat, redându-mă realităţii. Astăzi încă resimt consecinţele acestor stări şi nu o dată îmi dau lacrimile din cauza presiunii psihice.

Advertisements

One thought on “Mărturie Dorin Mureșan: În droguri am primit boala “schizofrenie paranoică”…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s