Titlul unui poem care a dat mult de furcă ideologiei comuniste, pe vremea  când fusese de fapt scris acest poem, cutezător și creaționist – care îi aduce GLORIE Împăratului veşniciilor, nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu!

«Această cântare revoluționară, cântată mai ales de tineri, într-o vreme când tăvălugul propagandei ateiste “nivela” conștiințele și toți trebuia să gândim la fel, crea probleme printre inspectorii din Departamentul Cultelor și activiștii P.C.R., responsabili cu educarea tinerei generații.» [Din cartea Ei mi-au programat MOARTEA de Petru Dugulescu, pag. 144-145,  Editura Marineasa, Timișoara- 2003]

*

Există Dumnezeu

de Costache Ioanid

Nu, nu suntem un vis, o întâmplare,
un lut de sine însuși frământat.
Ci ne-a zidit o Forță creatoare,
o-nțelepciune fără de hotare.
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu, nu suntem jivine-ntunecate,
gonite de un bici ne’nduplecat.
Ci noi avem un duh și-o libertate
Și-o inimă ce pentru ceruri bate.
Există Dumnezeu cu-adevărat!

N-ar fi simțit în veci de veci țărâna
Surâsul unui crin imaculat,
de n-ar fi-ntins Atotstăpânul mâna
să umple-n noi de simțământ fântâna.
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Avem cu noi Scriptura ca dovadă,
avem minuni și semne ne’ncetat.
Iar cine vrea pe Dumnezeu sa-L vadă
să stea în fața Lui pe baricadă!
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu-i calea noastră veșnic însorită,
nu-i viața totdeauna un palat.
Dar o trăim, căci merită trăită,
când, peste lumea asta mărginită,
Există Dumnezeu cu-adevărat!

Nu, nu suntem neant! Ce fericire!
Supremul adevăr S-a revelat.
Isus e-n noi, lumină și iubire.
Iar moartea e un zbor spre nemurire.
Există Dumnezeu! Ce minunat!