(Cu Pavel Nicolescu la înmormânrtarea fratelui Liviu Olah)

M-a sunat fratele Pavel Nicolescu ieri și mi-a lăsat un mesaj. L-am sunat înapoi astăzi cu emoție și cu teamă. Mi-era frică să nu aud ceva rău de la celălalt capăt al firului.

Pentru generația mea, Pavel Nicolescu a însemnat un ,,haiduc“ ideologic, un ,,outlaw“  din temuta junglă comunistă. Pentru mine dânsul reprezintă o atracție și pe alt plan. A citit probabil mai mult decât orice alt român aflat în viață și este o enciclopedie ambulantă. Glasul lui este ca un robinet întotdeauna deschis, de la care te poți aștepta oricând la afirmații ,,excepționale“.

,,Alo, am vrut să văd ce mai faci? N-am uitat că ai fost unul din cei care au avut curajul să lupte cu nedreptățile de la Seminarul Teologic din București. Au scris alții despre tine într-o carte pe care am citit-o zilele astea.“

I-am răapuns ,,amestecat“: ,,Am încercat…