Pericolul amabilităţii

  amabilitateaMi-am pus aceasta ca întrebare, în urmă cu câteva săptămâni, fiind internat pentru câteva zile în spital. Atunci am observat atitudinea unora din corpul medical. Cu toţii cunoaştem situaţia din sistemul de sănătate, în special cum stau lucrurile atunci când ajungi la spital. Oamenii sunt sau nu sunt amabili şi binevoitori şi aceasta funcţie de felul în care te porţi cu ei. Nu zic mai mult dar toţi veţi înţelege despre ce este vorba. Am observat că, cel puţin la spital în România, amabilitatea se poate cumpăra.    

Dar nu doar despre spital este vorba. Acelaşi lucru l-am observat în călătoriile cu avionul. Însoţitoarele de bord au, se pare, o amabilitate falsă. Dar în spatele ei stă tot un interes: dacă nu sunt amabile compania renunţă la serviciile lor. Am surprins-o pe o astfel de însoţitoare zâmbindu-i larg unui călător care a întrebat-o ceva pentru ca în secunda următoare, când şi-a întors faţa în altă parte, faţa ei să devină de piatră şi rece. Amabilitatea ei consta în faptul că, dacă dorea să câştige bani, trebuia să poarte o mască atât timp cât se afla la slujbă.

     Când am ajuns pentru prima dată în SUA şi am intrat într-un magazin mare am fost şocat de atitudinea unora din personalul magazinului faţă de mine. Aveam impresia că mă reîntâlnesc cu prieteni foarte buni pe care nu i-am văzut de cincizeci de ani. Dar cei care mă însoţeau şi care erau acolo de mai multă vreme mi-au spus: „Lasă-i în pace. Aşa se poartă ei cu toţi”.

     O tânără plecată de pe meleagurile noastre a ajuns în Irlanda. La şcoala la care s-a înscris toţi erau amabili şi ea era foarte încântată de aceasta. Într-o zi s-a întâlnit pe holul şcolii tocmai cu directorul şi acesta a avut faţă de ea aceeaşi atitudine de amabilitate. S-a oprit în dreptul ei şi a întrebat-o ce mai face. Tânăra a fost foarte bucuroasă şi a început să-i explice directorului cu lux de amănunte ce mai face. Dar imediat a constatat că atitudinea directorului nu mai era cea de dinainte şi că acesta nu era deloc interesat de ce face tânăra şi că abia aştepta să fie lăsat în pace.

Am constatat că, de foarte multe ori, amabilitatea are de-a face cu făţărnicia şi are în spate un interes personal al celui ce se arată a fi amabil. Domnul Isus ne-a spus să ne ferim de aluatul fariseilor care este făţărnicia. Fariseii erau răi de nu se putea mai mult (Domnul îi numeşte „morminte văruite”, „fii ai diavolului”, „pui de şerpi”) şi, cu toate acestea, ei erau foarte apreciaţi de marea majoritate a oamenilor pentru că ştiau să poarte o mască de sfinţi, de supersfinţi.

     O doamnă amabilă, dar făţarnică, poate sta în faţa unei alte doamne cu un zâmbet larg pe faţă, părând un înger, dar imediat ce trece în camera alăturată sau întoarce capul în altă parte, să murmure printre dinţi: „scroafa!”; dovedind că de fapt nu este un înger ci un drac.

     Eu cred că în proporţie care se apropie sperietor de 100% toate ambilităţile de genul: „vai, tu, ce bine îţi stă cu freza sau cu haina asta”; „ce casă sau maşină minunată ai”; „cât mă bucur că ai reuşit să primeşti slujba aceasta”; etc. sunt doar minciuni spuse cu răutatea care vine din invidie. Dar zâmbetul poate fi larg cât uşa şi putem fi înşelaţi.

     Sunt unii care sunt maeştri ai făţărniciei. Nu sunt făţarnici de duzină ci din aceia care au făcut din asta o profesie, specialişti. Profesie care le asigură un trai regesc. Domeniul religios este unul de acest fel. Dar nu este nimic nou sub soare pentru că mai înainte am amintit despre fariseii din vremea Domnului Isus. Fariseii de azi o duc foarte bine şi reuşesc să păcălească pe cei mulţi şi creduli. Papi, episcopi, teleevanghelişti, noi apostoli, pastori, profeţi, vindecători şi făcători de minuni, hristoşi falşi, etc. se găsesc în topul celor mai falşi-amabili oameni de pe acest pământ. Cu cât capacitatea de a seduce şi a înşela este mai mare iar mijloacele puse la dispoziţie mai sofisticate şi mai complexe cu atât mulţimile care îi urmează pe aceştia sunt mai mari. Domnul Isus avertiza şi spunea: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva”. Dar urechile care mai pot auzi sunt tot mai puţine şi de asemenea şi ochii care mai pot vedea.

     Biblia vorbeşte despre unul care va fi cel mai mare făţarnic dar şi cel mai amabil om care a existat vreodată, adică aşa va părea. De fapt eu cred că el deja se află printre noi şi că în viitorul apropiat se va arăta lumii. Este vorba despre Anticristul, aşa cum îl numeşte Biblia, dar ce nume omenesc va avea nu ştiu. El va face promisiuni de bine cum nimeni n-a făcut, va avea un zâmbet atât de seducător încât „artiştii” de la Holywood îl vor invidia, va părea atât de blând încât oamenii vor fi copleşiţi de blândeţea şi farmecul lui, va avea o capacitate de a-i seduce pe oameni cum nu a mai avut nici un alt om, va fi atât de convingător în a face promisiuni de bine oamenilor încât aproape toţi, marea majoritate a oamenilor, îl vor crede şi îl vor urma. Lucrurile vor merge atât de departe încât oamenii chiar se vor închina înaintea lui şi îl vor venera ca Dumnezeu. Cu toate acestea el va fi cel mai mare mincinos, ipocrit, făţarnic, înşelător om care a existat vreodată, în toată istoria omenirii. Şi nu va trece multă vreme, după ce îi va înşela pe oameni, când se va dovedi că nu este binefăcătorul omenirii ci cel mai mare şi crunt duşman al ei.

     Toţi oamenii religioşi (mână în mână cu politicienii) care lucrează acum de zor pentru a-i pregăti calea, care lucrează la unitatea care Îl va da la o parte pe Hristos ca Singur Mântuitor, toţi care promovează o cale a păcii fără de Hristos sau cu un hristos fals pus alături de toţi idolii din hinduism, budism, mahomedanism, New-age, zoroastrism, etc, sunt oameni cu mult farmec, şarm, bunăvoinţă aparentă, dragoste aparentă, specialişti ai făţărniciei şi ai manipulării. Cred că au venit vremurile când ar trebui să ne temem mai mult de cei ce zâmbesc mieros şi fac oferte ce par irezistibile decât de cei ce tună şi fulgeră. Şi în vechime profeţii mincinoşi erau preferaţi adevăraţilor profeţi pentru că primii aveau o vorbă dulce şi un zâmbet binevoitor în timp ce cei din urmă erau un spectacol trist şi aveau un mesaj cutremurător. Domnul Isus mustra Ierusalimul pentru că a ucis cu pietre pe profeţii adevăraţi şi a primit cu braţele larg deschise pe cei ce i-au adus nenorocirea, profeţii amabili. Când privesc pe Internet şi văd după cine aleargă marile mulţimi de oameni, după ce profeţi, predicatori, papi şi toată suita de aşa zis slujitori, mă doare sufletul şi mi se întristează inima pentru că văd că vremurile lepădării de credinţă au ajuns la noi. Şi în vremea în carea trăit apostolul Pavel existau înşelători plini de farmec şi amabili. La 2 Corinteni 3-4 scrie: „Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus pe care noi nu l-am propovăduit sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit sau o altă Evanghelie pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine!” Şi Iuda în epistola sa scria, la rândul său: „4 s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi de mult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos. (…) 10 Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte. 11 Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core! 12 Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, desrădăcinaţi; 13 nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.” După cum văd eu lucrurile astăzi situaţia este mult mai critică decât atunci şi avem o inflaţie de înşelători amabili bine primiţi şi toleraţi de o parte însemnată a celor ce se numesc creştini.

     O caracteristică a adevăraţilor profeţi din vechime era să prevestească nenorocirea, dacă poporul nu se întoarce la Dumnezeu cu pocăinţă. Cei falşi, în aceleaşi vremuri, prevesteau binele şi pacea, un viitor strălucit. Azi lucrurile stau la fel. Falşii şi amabilii profeţi de azi prevestesc un viitor strălucit pentru omenire într-o pace şi unitate pe care oamenii o vor lucra şi care nu va fi un rezultat al pocăinţei şi al binecuvântărilor trimise de Dumnezeu ci un rezultat al unirii între toţi, prin renunţarea la Hristos. Este turnul Babel la care se lucrează de zor şi nici măcar nu se mai sfieşte nimeni să se ascundă şi să o facă în secret. Deja lucrurile sunt pe faţă.

     După ce am lipsit o vreme din mijlocul fraţilor, din motive de sănătate, când m-am întors am văzut în ei şi la ei ceva ce m-a umplut de bucurie. Era vorba despre dragostea cu care m-au aşteptat şi revăzut. Feţele lor spuneau mult mai mult decât cuvintele. De fapt nici nu mai era nevoie de cuvinte. Nu trebuie să-ţi spună nimeni nimic doar să-i prinzi privirea de la distanţă şi să-i simţi dulceaţa dragostei sfinte şi ştii şi cunoşti ce simte şi nutreşte pentru tine. Dacă aş fi găsit amabilitate la ei inima mea ar fi fost întristată. Dar era dragoste, ceva cu totul diferit de amabilitate.

     Nu am găsit nicăieri în Biblie cuvântul amabilitate. Am găsit altceva: bunătate, milă, îndurare şi, peste toate, DRAGOSTE. Dumnezeu nu este amabil ci este Dragoste şi la fel cel ce-i sunt copii, născuţi din El. Satan ştie să fie amabil şi în şcoala lui învaţă mulţi azi, ucenici ai lui bine instruiţi care îi pregătesc calea. Dar, din nefericire, găseşti amabilitate multă şi în biserici. Îmbrăţişări de complezenţă, bătăi pe spate, strâns mâna la întâlniri, zâmbete forţate, etc. Trist este că ne mulţumim şi cu atât şi nu ne înfiorăm la cuvintele Domnului Isus: „Ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi”.

     În curînd va veni pe scena omenirii un fals mesia amabil. După o vreme îşi va da arama pe faţă şi va deveni un crunt dictator. Nu trebuie să fie nici o mirare pentru că amabilitatea se poate schimba în ură la o fracţiune de secundă. Dar, nu la multă vreme după aceasta, va apărea Adevăratul Mesia, Isus Hristos Biruitorul. Nici o urmă de amabilitate la El dar o plinătatea a dragostei pe care toţi care L-au aşteptat o vor simţi, o vor absorbi, se vor desfăta în ea. Şi aşa va fi pentru veşnicie. Pentru că dragostea rămâne dragoste pentru totdeauna, pentru veşnicie.

     Feriţi-vă de oamenii amabili cu zâmbetul larg, adică nu vă încredeţi în ei, pentru că au un interes al lor. Dar mai ales să ne ferim să nu fim şi noi între ei – aceasta ar fi o tragedie imensă. Să căutăm cu toată fiinţa noastră şi să ne dorim să fim ca Domnul Isus, adică dragoste. Dacă vom fi aşa nimeni nu ne mai poate înşela şi nici face vreun rău.

Autor: Dan Bercian

Sursa: http://www.radiounison.ro/editorial/pericolul-amabilitatii.html

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s