Cu Familia Bodnariu, o bătălie câștigată, dar războiul continuă…!

protest-in-sustinerea-familiei-bodnariu

motto Psalmul 126:
”Cînd a adus Domnul înapoi pe prinşii de război ai Sionului, parcă visam.
 Atunci gura ne era plină de strigăte de bucurie, şi limba de cîntări de veselie…”

Copiii Bodnariu se reîntorc la părinți…până nu văd, nu cred.
Dar să zicem că va fi așa, s-a schimbat ceva în Norvegia?
Mii de robi, acesta este bilanțul războiului-hibrid dus de Norvegia împotriva educației creștine.
În acesta război, Norvegia a pierdut o mică bătălie. Dar cu ce eforturi!
Da, e un război-hibrid, un război al secolului 21, al mileniului infomatic în care am intrat.
O idee se învinge cu altă idee.
O educație se biruiește prin altă educație, un obicei prin alt obicei.
Tactica devenită politică de stat de INTIMIDARE SOCIALĂ amintește de anii cei mai negri stalinismului.
Barnevernet este brațul executant al unei politici de uniformizare socială, politici de producție de clone de Breivici.
Am arătat aici cum: de fapt ei au scris-o, oamenii lor, eu am atras atenția doar.
Citez:
”…cei ce practică Homeschooling în Norvegia sunt persecutați pe ascuns de stat. De ce pe ascuns? Pentru că pe față Norvegia recunoaștedrepturile omului. În realitate însă, Norvegia practică persecuția religioasă asupra grupurilor minoritare religioase. Cum?”

Un pedagog norvegian răspunde:
”….când societatea este sub presiune, de exemplu, prin creșterea imigrației,scolii îi este acordat un rol de integrare crescut. Nesocotirea școlii, chiar și de către o mică minoritate ca acea a adepților Școlii de casă poate fi percepută tot mai mult ca o amenințare. Acest lucru poate asigura orezistență împotrivă și o stigmatizare a adepților Școlii de casăastfel încât controlul autorităților asupra Școlilor de casă să poată fi extins..”

Cum?

”….autoritățile definesc mult mai ușor ca înainte Școala de casă ca o problemă socială și trebuie să intervină, cel mai adesea cu Barnevernet.”

Acesta este raționamentul politic din spatele răpirilor de copii de imigranți în Norvegia: distrugerea opoziției la mijloacele de integrare pentru o asimilare socială mai rapidă. Simplu.

Cel mai urât lucru pentru noi ca creștini acum ar fi să lăsăm armele jos și să nu susținem și eliberarea celorlalți copii, cel puțin ai românilor, indiferent de religie.
Când cade măgarul vrășmașului meu în groapă trebuie să-l ajut să-l scoată, dar când cade copilul? Cu atât mai mult!
Apoi, nu toți cei de altă religie sunt vrășmași ai evangheliei sau ai pocăiților. Față de situația de acum 100 de ani, când unii pocăiți au fost chiar omorâți, raportarea la evanghelici este acum mult mai favorabilă, astfel că doar o infimă parte din societate ne socotește ”vrășmași”.
Este o chestiune nu de gașcă, ci de cuget.
Copiii familiei Nan sunt în continuare în ghiarele sistemelor norvegiene.
Eu nu zic Barnevernet, zic Norvegia, da, toată Norvegia trebuie să simtă atingerea la glorie, să simtă rușinea.

Astăzi eram la lucru când am citit vestea. Parcă visam.
Mi-am amintit de zecile de ore cu scrisul de postări.
De drumul la Brașov din iarnă pentru a aduna dovezi, de nepoții soției aduși val-vârtej din Norvegia încă din septembrie (ei sunt încă în România și probabil nu vor mai pleca) de celelalte rude venite pe ascuns cu rulota, de copiii lor speriați la școală, cum așa tragic arăta tatăl lor chiar la televiziunea norvegiană. Ei sunt acum în România ca într-o oază de siguranță, cine-ar fi crezut acum 30 de ani: să scapi …în România.
Acum mă bucur, focul Bodnariu a ajuns la faza de scrum, la faza de cenușă.
”E criză de cenușă în România…și în America” ne spunea aseara prin telefon sora Domnica I. timp de 40 de minute de pe patul de spital din America, pat pe care nu l-a părăsit de 4 ani. E criză de cenușă, dar la faza asta a focului avem deja cenușă.
Spunea sora Domnica aseară că credința vine după pocăință, încrederea după cenușă.
Sper că cenușa acestui foc să fie destulă pentru capete ce au nevoie de credință.

Probabil nicăieri, niciodată în lume nu s-au ridicat atât de mulți oameni pentru a apăra atât de puțini, atât de slabi. Acel micuț Ezechiel care când va crește și va afla, oare ce va gândi?
Ce preț mare s-a plătit pentru răscumpărarea lui, a lor!
Cam așa e și cu noi, noi n-am plătit nimic, dar nu a fost gratis răscumpărarea noastră.

Să iau un pic de foc din necazul familiei Nan din Șieu-Maramureș:

Familia Nan a fost deja răstignită… După o mascaradă de proces, în care judecătorul a demonstrat că până ṣi Justiția poate fi părtinitoare, că ia partea celui care minte, care are bani ṣi îi transformă pe ceilalți în proscriṣi!, familia Nan a fost condamnată să nu-ṣi mai primească niciodată copiii înapoi!” sursa.

E corect pentru noi ca creștini să ne bucurăm de bucuria din casa Bodnariu și să nu plângem de necazul din casa Nan?

”Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.” Romani 12:15

(Sursa: https://vesteabuna.wordpress.com/2016/06/03/norvegia-o-batalie-pierduta-razboiul-continua/)

___________________________________

Cititi si:

FAMILIA NAN A PIERDUT PROCESUL… “Ce ṣanse are omul, singur în fața Sistemului, când i se iau copiii?”/ COPIII NOȘTRI ÎN ÎNCHISORILE LOR – cartea manifest a lui George Alexander

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s