by Aurel Munteanu

De cele mai multe ori “rugăciunea Tatăl nostru” este greşit înţeleasă:
– unii cred că este o formulă magică cu care ai acces la Dumnezeu Tatăl
(că îţi deschide poarta la Cel Preaînalt şi El îţi va acorda bunăvoinţa Sa).
– alţii cred că doar această rugăciune trebuie să o rosteşti şi gata ţi-ai făcut datoria faţă de Dumnezeu.
– alţii o recită mecanic ca pe o liturghie la începutul sau la finalul programului.
– de alţii este folosită ca pedeapsă; şi este recitată ca fiind ispăşitoare de păcate, fiind numărată pe biluţele rozariului.

1. Să nu spui “Tată” dacă nu te comporţi ca un fiu în fiecare zi!

– să ne numim fii ai Celui Preaînalt este cea mai mare onoare de sub soare,
– calitatea de fiu cere ascultare în toate privinţele:citire, rugăciune, post, părtăşie, trăire după Scriptură, nu doar pocăit de duminică.
– cere ascultare şi învăţare.
– amintiţi-vă pilda cu fii trimişi în vie.
– totodată calitatea de fiu include şi disciplina – Ev.12.5-11.
– eşti tu fiu prin comportamentul tău zilnic? Dacă nu, ia seama bine înainte de a spune “Tată”.

2. Să nu spui “nostru” dacă îţi dispreţuieşti fraţii!

– amintiţi-vă atitudinea fiului cel mare când s-a întors acasă de la câmp şi a auzit muzica.
– în loc să se bucure de salvarea fratelui său, a început să îl urască.
– să nu ai atitudinea lui pentru că poţi întrista pe Tatăl!
– amintiţi-vă şi de cei care ziceau că au de tată pe Avraam şi pe Dumnezeu şi au luat pietre să-L omoare pe Isus Domnul.
– nu aveţi atitudinea lor pentru că ştiţi ce le-a spus Isus pe cine au de tată prigonitorii!
– o piatră de moară atârnată de gât este un colier uşor pentru cei ce se ating de “lumina ochilor Lui”
– să te gândeşti bine înainte de a spune “nostru” dacă încă îţi mai dispreţuieşti fraţii.

3. Să nu spui “care eşti în ceruri” dacă tu eşti preocupat de lucrurile de pe pământ!

– căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumneze şi dreptatea Lui….- aceasta are prioritate.
– apoi toate lucrurile vi se vor da pe deasupra.
– diavolul nu te lasă şomer, el îţi dă de lucru.
– tot ce lucrezi pentru pământ fie putrezeşte fie va arde în ,,ziua aceea”.
– pe când lucrurile spirituale vor rămâne pentru eternitate.
– amintiţi-vă de împăraţii lui Israel : cei credincioşi aveau o amintire glorioasă, cei necredincioşi se spune că erau înmormântaţi în grădina lui Uza. Iosia se spune că a fost pus chiar în cântece ….
– de tine cum îşi vor aduce oamenii aminte? Vor avea un gust amar în gură după ce îţi vor rosti numele sau îl vor rosti cu lacrimi în ochi ca urmare a amintiri credinţei tale? Vor spune ei despre tine:,,Aşa vreau să fiu şi eu!” sau vor zice: ,,Mai bine deloc, decât aşa!…”
– aşa că dacă nu trăieşti aici pe pământ ca pentru cer, gândeşte-te bine înainte de a spune ,,Tatăl nostru care eşti în ceruri”.

4. Să nu spui “să vină Împărăţia Ta” dacă o confunzi cu propăşirea ta socială!

– amintiţi-vă de mama fiilor lui Zebedei şi ce a cerut pentru cei doi fii ai săi: glorie şi onoare pământească, propăşire în ochii lumii.
– mulţi au înţeles şi înţeleg greşit Împărăţia. Pentru unii reprezintă un loc bun pentru a fi onoraţi cu funcţii, servicii frumos renumerate, pentru alţii Împărăţia este locul potrivit unde să-şi etaleze doctoratele şi masteratele în teologie.
– pentru alţii Împărăţia este locul ideal în care fraţii le întreţin familia, locul unde găsesc un partener mai fidel de viată, sau locul în care beneficiază de o înmormântare fără cheltuieli.
– ai înţeles tu corect Împărăţia lui Dumnezeu şi care este scopul ei real pe pământ?
– cum o doreşti să vină? Pentru a-ţi împlini nevoile spirituale sau pentru cele sociale?
– aşa că gândeşte-te bine înainte de a recita mecanic: ,,vie Împărăţia Ta!”

5. Să nu spui “Sfinţească-se Numele Tău!” dacă tu-L rosteşti cu buze necurate sau prefăcute!

– Numele Său este unul pus deoparte – exemplul evreilor când Îl rosteau sau al scribilor când Îl scriau.
– exemplul heruvimilor care-şi acopereau feţele şi picioarele în prezenţa lui Yahweh.
– şi “noi” avem tendinţa să Îl rostim uşuratic: ex. “nu zău?”, “vai de capul meu”, repetăm cuvinte murdare spuse de alţii, etc….
– amintiţi-vă de Isaia 6 – “vai de mine …”
– poate ieşi din acelaşi izvor apă dulce şi apă amară?
– limba va aprinde roata vieţii în ziua de apoi.
– înaintea Lui tremură umbra sub ape şi se topesc munţii ca ceara.
– sfinţeşti tu Numele Său în vocabularul tău zilnic?
– dacă nu, meditează mult înainte de a rosti mecanic “Sfinţească-se Numele Tău!”

6. Să nu spui “facă-se voia Ta!” dacă nu o accepţi şi atunci când e dureroasă!

– naturii noastre păcătoase nu îi place voia unui Dumnezeu suveran şi sfânt.
– între voia Lui şi natura mea există un război permanent.
– amintiţi-vă cum a reacţionat Iov după ce aude despre moartea copiilor săi.
– Romani 8.28, – nu lucrează toate lucrurile spre binele temporar ci spre binele etern.
– amintiţi-vă că Domnul a băut cupa suferinţei după ce a rostit: “Tată facă-se voia Ta şi nu a Mea!”
– tu poţi spune “Tată facă-se voia Ta şi nu a Mea!” chiar dacă urmează ceva ce nu înţelegi sau ceva ce nu îi place naturii tale păcătoase?
– dacă nu, meditează mult înainte de a rosti formal “Tată facă-se voia Ta!”

7. Să nu spui “pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi” dacă tu nu te gândeşti şi la cei flămânzi!

– amintiţi-vă de cele trei categorii privilegiate din Israel: văduvele , orfanii şi străinii – Iacov1.27.
– cine dă celui sărac, împrumută pe Dumnezeu.
– Dumnezeu nu rămâne niciodată dator la nimeni!
– mai există şi principiul să împarţi pâinea pe ape.
– dacă dați şi El vă va da chiar şi în deşert – Ilie a primit mâncare acolo prin corbi.
– văduva din Sarepta i-a dat întâi lui Ilie apoi nu i-a mai scăzut uleiul din ulcior şi făina din căpestere.
– așa că înainte de a cere Domnului, dă şi tu mai întâi.
– dacă eşti zgârcit meditează mult înainte de a rosti ,,pâinea noastră cea de toate zilele, dăne-o nouă astăzi”.

8. Să nu spui “ne iartă nouă greşelile noastre” dacă păstrezi ură semenului tău!

– adu-ţi aminte de datornicul nemilos.
– aminteşte-ti de pilda darului adus la altar.
– dacă Dumnezeu ţi-a iertat miliardele de păcate, tu cum ar trebui să te comporţi faţă de cel ce încă mai ai un dinte împotriva lui?
– îi răspunzi cu aceeaşi monedă?
– cine urăşte, Scriptura îl cataloghează ca ucigaş.
– ai iertat păcatele altora ca să ai pretenţie să ţi se ierte şi ale tale?
– dacă nu, nu fi făţarnic faţă de Creator şi nu spune: “ne iartă nouă greşelile noastre”.

9. Să nu spui “nu ne duce pe noi în ispită” dacă ai de gând să păcătuieşti în continuare!

– Dumnezeu nu ispiteşte pe nimeni- Iacov1.13-15.
– dacă pleci de aici şi îţi reiei cursul păcătos de trai şi nici o schimbare nu se vede în tine, vii degeaba, vii ca să fii şi mai condamnat.
– eu îţi spun ce i-a spus Daniel lui Nebucadneţar: Impărate rupe-o cu păcatele – Daniel 4.27, şi poate ţi se va prelungi fericirea.
– așa că dacă eşti fatalist nu pune păcatele tale pe seama lui Dumnezeu, El totdeauna te va considera responsabil de ele.
– aşa că gândeste-te bine înainte de a rosti ,, şi nu ne duce pe noi în ispită”.

10. Să nu spui ,,Amin!” dacă nu iei în serios fiecare cuvânt scris în “rugăciunea Tatăl nostru”!

– nu privi această rugăciune ca pe o liturghie sau ca pe o formulă magică.
– vei rămâne înşelat pentru totdeauna dacă o priveşti greşit şi nu ai prins niciodată esenţa lucrurilor sfinte.
– “Amin” înseamnă: adevărat, aşa să fie!
– spunând un “Amin!” fals în prezenţa unui Dumnezeu sfânt, te va pune imediat într-o postură primejdioasă şi deloc prielnică.

11. Îndemn la schimbarea radicală a gândirii cu privire la “rugăciunea Tatăl nostru”.

Sursa: Cetatea de scăpare (Un blog crestin: Román-German)

https://hardeladumnezeu.wordpress.com/2015/11/25/rugaciuneatatal-nostru-matei-67-13/