Crislam – un amestec al Creștinismul cu Islamul

– material realizat de scriitorul și apologetul evanghelic Mike Oppenheimer –

În 2010, Terry Jones, un pastor din Florida, a vrut să ardă Coranul*, aceasta aducându-i atunci notorietate națională și internațională. Ca răspuns direct la acest gest al lui Terry Jones, Larry Reimer, un pastor de la Biserica Unită din Gainesville, Florida, a decis să includă citirea unor părți din Coran ca parte a serviciului de închinare din 12 septembrie 2010. Legat de această situație, Reimer a spus:

Creștinismul, Iudaismul și Islamul sunt toate părți ale aceluiași arbore avramic al credinței. Toți credem în același Dumnezeu și în multe aspecte toți încercăm să atingem aceleași țeluri.¹

Citatul de mai sus este doar un exemplu despre cum o mișcare (și un mod de gândire), numit Crislam, devine din ce în ce mai obișnuit în biserica protestantă. Un exemplu multimedia, audio-vizual despre cum Crislamul este introdus în cadrul bisericii tradiționale (în acest caz, un video cu o recitare Islamică într-o biserică Metodistă) este un alt exemplu al acestei realități care ne invadează și poate fi găsit pe YouTube.²

Acest curent care se răspândește vertiginos este creat cu scopul ca noi oamenii, în numele găsirii unui „teren comun’’, să putem să experimentăm ca un singur trup unitatea spirituală și să realizăm o coexistență mai pașnică. Insă aceasta este o pantă alunecoasă care duce întotdeauna spre dezastru (spiritual), deoarece susține în mod categoric că alte religii sunt la fel de valide ca și Creștinismul. Când te gândești la starea bisercii creștine de astăzi, mai ales la cât de superficial și diluat e mesajul evangheliei prin infuzia de interspiritualitate* și misticism*, nu ar trebui să ne surprindă prea tare că această noua credință este îmbrățișată de un număr mereu crescând de oameni.

Ce este Crislamul?

Crislamnul este o mișcare ecumenică, interreligiosă care se spune că ar fi un „dialog” cu Islamul. Este o mișcare sincretică* care vorbește deschis despre spiritualitate fără frontiere. Bisericile care îmbrățișează această mișcare diluează mesajul din Ioan 14:6 în timp ce deschid ușa pentru a permite convertirea propriilor enoriași la Islam, în contextul în care ei nu doar că pretind că sunt încă creștini, dar acordă aceeași greutate atât doctrinelor din Coran cât și celor din Biblie.

Robert Schuller, pastorul fondator al Catedralei de Cristal, este cel care a început acest proces în S.U.A oferind spațiu birourilor organizației „Creștini și muslmani pentru pace”. Robert Schuller a spus o data unui imam*, din organizația Societatea Musulmană Americană, că „dacă el [Robert Schuller] ar reveni peste 100 de ani și ar descoperi că descendenții săi sunt musulmani, nu l-ar deranja deloc.” ³

O astfel de afirmație niciodată nu ar putea fi rostită de gura unui creștin care crede în Biblie, care înțelege Scriptura așa cum vorbește ea despre Isus Cristos, Scriptură în care este scris: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”. Dar această afirmație ar fi acceptabilă pentru cei care îmbrățișează și sprijinesc „noul creștinism progresiv*” al vremurilor noastre.

Presupunerea eronată care se face aici este că atât creștinii cât și musulmanii se închină aceluiași Dumnezeu, în contextul în care ei, la fel ca și evreii, provin din sămânța lui Avraam. Din păcate, deși de ani de zile noi am avertizat oamenii despre acest lucru, nimeni nu a dorit să audă alegând să fie surzi la acest gen de mesaje. Când oamenii consideră numele lui Alah – zeul Coranului – acceptabil și interschimbabil cu numele Dumnezeului din Biblie, ei uită de fapt că vorbesc despre un alt „dumnezeu”, care are o natură, divinitate și caracteristici diferite. Ei chiar merg atât de departe încât sugerează că și creștinii se pot ruga în numele dumnezeului Islamului pentru că este același „Dumnezeu”, sau consideră că musulmanii convertiți pot continua să meargă la moscheile* lor, să se închine și să se roage acolo ca și cum nu s-a întâmplat nimic cu ei. Acest mod de abordare este o metodă de prelucrare/condiționare ce subminează discernământul acelora care mărturisesc și practică creștinismul și îi determină să fie tot mai deschiși în a accepta ideea că și Coranul are parte de același fel de inspirație divină ca și Biblia.

Citiți continuarea AICI – Crislam – un amestec al Creștinismul cu Islamul