Via Dolorosa

Vedem în Simon ducând crucea (Luca 23:26) o imagine a lucrării bisericii şi din toate generaţiile; ea a fost purtătoarea crucii lui Isus.

Observă deci, creştine; Isus nu a suferit ca să te scutească pe tine de suferinţă. El a purtat o cruce, nu ca să scapi tu, ci ca să-o poţi îndura. Christos te salvează din păcat, dar nu şi din durere.

Aminteşte-ţi acest lucru, şi aşteaptă-te să suferi. Să ne mângâiem însă cu următorul gând: în cazul nostru, ca şi în al lui Simon, nu purtăm crucea noastră, ci a lui Christos. Când eşti chinuit pentru credinţă sau când religia aduce încercarea ridicolului asupra ta, aminteşte-ţi că nu este crucea ta, ci crucea lui Christos. Ce fericit eşti că poţi purta crucea Mântuitorului! Porţi crucea după El. Ai o tovărăşie binecuvântată; cărarea ta poartă urmele paşilor Domnului tău. Urma umerilor Săi însângeraţi este întipărită pe cruce. Este crucea Sa, şi El merge înaintea ta ca un păstor înaintea oilor. Ia-ţi crucea în fiecare zi, şi urmează-L. Nu uita că porţi această cruce în tovărăşie. După părerea unora, Simon a purtat doar un capăt al crucii, şi nu întreaga cruce. Acest lucru este foarte posibil; Christos a dus partea cea mai grea, lemnul transversal, iar Simon a dus capătul, care era mai uşor. Cu siguranţă că la fel faci şi tu. Duci capătul mai uşor, fiindcă Isus poartă greul. Şi aminteşte-ţi că, deşi Simon a purtat crucea puţin timp, acest fapt i-a oferit onoare veşnică. Crucea pe care o purtăm ne este dată pentru puţină vreme, şi apoi vom primi coroana de slavă. Cu siguranţă vom iubi crucea şi, în loc să ne ferim de ea, o vom socoti o comoară, fiindcă ea „lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă” (2 Corinteni 4:17).

SEARA

Smerenia merge înaintea slavei.

Proverbe 15:33

Umilirea sufletului aduce întotdeauna o binecuvântare. Dacă ne golim inimile de egoism, Dumnezeu le va umple cu dragostea Sa. Cel care doreşte o părtăşie apropiată cu Christos trebuie să-şi amintească cuvântul Domnului „iată spre cine-mi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă si are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu” (Isaia 66:2). Dacă vrei să te înalţi spre cer, umileşte-te. Nu spunem despre Isus „a coborât ca să poată urca”? Aşa trebuie să faci şi tu. Trebuie să te apleci ca să poţi creşte, fiindcă cerul are cea mai dulce părtăşie cu sufletele umile, şi numai cu ele. Dumnezeu nu va refuza nici o binecuvântare unui suflet umil. „Ferice de cei săraci în Duh, căci a lor este împărăţia cerurilor” (Matei 5:3) este o făgăduinţă care conţine toate comorile şi bogăţiile. Întregul tezaur al lui Dumnezeu va fi dăruit sufletului care este destul de umil ca să-l primească tară să se înalţe. Dumnezeu ne binecuvântează pe toţi în măsura în care este sigur pentru noi să fim binecuvântaţi. Dacă nu primeşti o anumită binecuvântare, este din cauză că nu este bine pentru tine s-o ai. Dacă Tatăl tău ceresc ar îngădui ca sufletul tău mândru să câştige o victorie în războiul Său sfânt, ţi-ai însuşi singur coroana şi, când ai întâlni un nou duşman, ai cădea. Eşti ţinut jos pentru propria ta siguranţă. Când un om se umileşte sincer şi nu îndrăzneşte să dorească nici un dram de înălţare, nu există limită în ceea ce poate face Dumnezeu pentru el. Umilinţa ne pregăteşte pentru binecuvântarea lui Dumnezeu şi ne echipează pentru relaţiile cu semenii. Adevărata umilinţă este o floare rară care îţi înmiresmează grădina. Este un sos cu care poţi asezona orice fel de mâncare, pentru că îmbunătăţeşte totul. Fie că se roagă, slăveşte, lucrează sau suferă, sarea umilinţei nu poate fi niciodată prea mult (Meditații de Dimineața și Seara, de C.H. Spurgeon)

*

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

OSWALD CHAMBERS

O, Doamne, Domnul meu, fă această zi pe deplin glorioasă. Pentru mine personal, slujindu-Ţi Ţie, cer să fiu păzit de orice distragere a atenţiei.

*

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

Eu sunt a iubitului meu, şi el doreşte de mine.

Cântarea Cântărilor 7.10

În „Cântarea Cântărilor” tema principală este starea de vorbă dintre mire şi mireasa pământească (Israel). Se referă deci, în primul rând la vremea viitoare, când va apărea rămăşiţa credincioasă a poporului Israel.Dacă unul dintre cei credincioşi a fost reabilitat şi a fost iertat pe deplin, mai are totuşi nevoie de ajutorul frăţesc în dragoste, pentru a-şi recâştiga legătura intimă frăţească. Cât de des ni se întâmplă ca şi miresei care la început a spus: „Prea iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui” (cap. 2.16). Întâlnim pe câte un credincios care spune: „Isus e al meu, nu mă las de El” şi după ani de smerenie şi experienţă trebuie să spună: „Isus nu mă lasă în veci, aceasta este nădejdea mea.” La fel spune şi mireasa mai târziu: „Eu sunt a iubitului meu şi el doreşte de mine.”Lăsând să lumineze lumina Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la situaţia legăturii noastre cu Domnul, nu vom vorbi aşa de lesne despre dragostea noastră faţă de El. Ceea ce El vrea să aibă este inima noastră căci pe aceasta o doreşte. Duhul vremii de azi vorbeşte mult despre dragostea noastră pentru El. Dar numai acele fapte pot să-i fie plăcute, care izvorăsc din legătura intimă cu El. Sunt şi fapte ascunse care au fost făcute spre slava Lui aici pe pământ şi care vor ieşi la iveală la tronul de judecată a lui Cristos. Va veni în curând, căci dorinţa Lui este mai mare decât a noastră. De aceea să nu căutăm slujba ci pe El însuşi şi să nu vorbim despre dragostea noastră către El, ci de dragostea Lui faţă de noi.Să luăm seama ca adorarea noastră să nu fie despărţită de lucrarea de la cruce. Cristos să fie temelia şi Duhul Sfânt puterea în slujba de adorare în faţa lui Dumnezeu şi nicidecum sculptura, muzica, pictura şi orice ar fi în lume, lucruri care se găsesc în bisericile lumii. Uneltirile ascunse ale ei sunt greu de descoperit deoarece sunt adâncimi ale Satanei.

*

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

Agonia Lui şi mântuirea noastră

Atunci Isus a venit cu ei într-un loc îngrădit numit Ghetsimani, şi a spus ucenicilor:…..Rămâneţi aici şi vegheaţi împreună cu Mine”.

Matei 26:36. 38

Nu putem pătrunde niciodată adâncimea agoniei Lui Cristos din Ghetsimani, dar cel puţin nu trebuie s-o înţelegem greşit. Este agonia îmbinată a Lui Dumnezeu şi a Omului faţă în faţă cu păcatul. Nu putem şti nimic despre Ghetsimani prin experienţa personală. Ghetsimani şi Calvarul reprezintă ceva unic; ele sunt pentru noi poarta către Viaţă.Nu de moartea pe cruce S-a temut Isus în Ghetsimani; El a spus foarte clar că a venit cu scopul de a muri. In Ghetsimani El S-a temut ca nu cumva să nu poată trece prin aceasta ca Fiu al Omului. El putea trece ca Fiu al lui Dumnezeu, Satan nu L-ar fi putut atinge în această privinţă; dar atacul lui Satan a fost să-L facă să pară că trece prin aceasta doar ca o Fiinţă izolată, ca Dumnezeu izolat în trup omenesc; aceasta ar fi însemnat că El n-ar mai fi putut fi Mântuitor. Citeşte istoria agoniei Sale în lumina ispitirii din pustie: „Atunci diavolul L-a lăsat pentru o vreme”. În Ghetsimani Satan a venit din nou şi a fost din nou învins. Atacul final al lui Satan împotriva Domnului nostru ca Fiu al Omului s-a dat în Ghetsimani. Agonia din Ghetsimani a fost agonia Fiului lui Dumnezeu în împlinirea destinului Său ca Mântuitor al lumii. Perdeaua este dată la o parte pentru a revela tot ce L-a costat pe El pentru a face posibil ca noi sa devenim fii ai lui Dumnezeu. Agonia Lui este baza simplităţii mântuirii noastre. Crucea lui Cristos este un triumf pentru Fiul Omului. Ea semnifică nu numai faptul că Domnul nostru a învins, ci şi că El a învins pentru mântuirea rasei umane. Orice fiinţă umană poate veni acum în prezenţa lui Dumnezeu datorită suferinţelor prin care a trecut Fiul Omului.

*

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de CHARLES H. SPURGEON

NICIODATĂ UITAŢI

Tu eşti robul Meu, Israele! Nu te voi uita.

Isaia 44.21

Domnul nostru nu-i poate uita pe robii Săi, aşa încât să înceteze de a-i mai iubi. El nu i-a ales numai pentru un timp, ci pentru totdeauna. El ştia ce vor ajunge, când i-a chemat în familia lui Dumnezeu. El şterge păcatele lor ca un nor, şi desigur, El nu-i va izgoni pentru păcate, odată ce le-a şters. Ar fi o hulă numai să gândeşti un astfel de lucru.De asemenea nu-i poate uita, până-ntr-atâta încât să nu se mai ocupe de ei. De ne-ar uita măcar o clipă, am fi duşi la ruină. De aceea ne spune: „Nu te voi uita”. Oamenii ne uită; chiar aceia cărora le-am făcut bine, se întorc împotriva noastră. Noi nu putem ocupa un loc constant în inima omului; dar Dumnezeu nu-i uită pe adevăraţii Lui slujitori. El însuşi se leagă cu noi, – nu pentru ceea ce am făcut noi, ci pentru ceea ce a făcut El pentru noi; am fost răscumpăraţi cu un preţ prea mare, pentru a fi apoi uitaţi şi lăsaţi la o parte. În Domnul Isus vedem noi rodul muncii sufletului Său, şi cum ar putea uita El, munca sufletului Său? Tatăl vede în noi, mireasa Fiului Său. Domnul Se gândeşte mereu la noi. Şi în această zi vom fi sub paza Lui. Oh, dacă am putea şi noi să nu-L uităm niciodată pe Dumnezeu!

*

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

Voi vorbi de glorioasa splendoare a măreţiei Tale şi de faptele Tale minunate. Şi ei vor spune puterea faptelor Tale înfricoşătoare şi eu voi vesti faptele Tale cele mari. 

Psalmul 145.5,6

Ce teme de o nespusă bucurie sunt acestea pentru toţi cei care au cunoscut dulceaţa harului lui Dumnezeu, adusă nouă în Persoana Domnului Isus Hristos! Deşi putem vorbi despre ele cu inimi pline, totuşi ne dăm seama că ceea ce spunem este cu mult mai puţin decât ceea ce am dori să spunem. Nu putem găsi cuvinte care să exprime ceea ce simţim şi cunoaştem cu privire la glorioasa splendoare a măreţiei Aceluia care este Creatorul tuturor lucrurilor – Dumnezeu veşnic peste toate lucrurile, totuşi arătat în trup! Minunată taină a înţelepciunii, adevărului, puterii şi iubirii infinite! Totuşi, oricât de sărmane ar fi cuvintele noastre despre El, faptul că putem face acest lucru este preţios pentru inimile noastre, iar El Îşi găseşte plăcerea să audă glasul celor ai Săi, care vorbesc de bine despre El.

Dacă El este atât de vrednic, încât noi să vorbim despre măreţia Sa glorioasă, atunci şi lucrările pe care le‑a împlinit o Persoană atât de înălţată sunt cu siguranţă vrednice de a fi declarate întregului univers. Lucrarea Sa măreaţă de creaţie, magnifică în întinderea ei şi perfectă în cel mai mic detaliu, este uimitoare pentru toţi cei care o contemplă.

Însă lucrarea minunată a dragostei Sale răscumpărătoare, împlinită prin jertfirea Sa pe cruce, face ca inima să se plece cu cea mai adâncă recunoştinţă şi laudă. Apoi minunea învierii Sale dintre morţi şi înălţarea Sa la cer constituie o lucrare atât de măreaţă, încât umple inima de bucurie triumfătoare şi de adorare. Alte lucrări, de asemenea, sunt vrednice de a fi declarate – toate bazate pe acea lucrare mai mare decât toate – pe jertfa scumpă a Domnului gloriei. Moise şi Ilie au vorbit despre ea împreună cu Domnul Isus, pe muntele schimbării la faţă. De‑a lungul veşniciei, nici noi nu ne vom diminua plăcerea de a vorbi despre ea. L. M. Grant

*

MANA DE DIMINEAŢĂ

“Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.” EFESENI 6:17

Când credinciosul şi-a înţeles poziţia sa în Hristos în locurile cereşti, el a înţeles şi că are de dat o luptă, dar nu se teme fiindcă îşi cunoaşte locul unde se află. El este însă şi conştient că trebuie să se îmbrace cu toată armătura pe care i-a pregătit-o Dumnezeu, Nu însă această armătură îi asigură cerul pentru că, după cum am spus, el este deja în Domnul Isus, în locurile cereşti, ci îi este dată ca să învingă atacurile vrăjmaşului. Dacă platoşa are ca scop să asigure inima luptătorului, coiful îi va apăra capul căci o lovitură mai tare la cap îl scoate din luptă şi devine un invalid care nu mai poate lupta pentru Domnul Hristos. Coiful acesta al mântuirii pentru noi cei credincioşi este de o însemnătate covârşitoare. El este siguranţa mântuirii pe care o avem în Domnul Isus. Câţi credincioşi însă nu au coiful acesta pe cap! Ei se zbat în nesiguranţă şi se chinuiesc să facă şi ei sărmanii ceva ca să fie siguri că au mântuirea şi se trudesc s-o păstreze. Dar ea ne este asigurată de nenumărate locuri din Scriptură şi astfel, neţinând seama de aceste texte clare, pe deoparte ei se lipsesc de bucuria mântuirii depline în Hristos iar pe de altă parte nu-şi dau seama că dezonorează pe Domnul, arătând prin nesiguranţa lor că lucrarea de la cruce n-ar fi suficientă dacă nu fac şi ei ceva.În textul nostru, Duhul Sfânt pune alături de coiful mântuirii şi sabia Duhului, adică Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. Am spus mai sus că sunt nenumărate locurile care ne atestă siguranţa mântuirii. Soldat al lui Hristos, pune mâna pe această sabie ca să te apere împotriva vrăjmaşului care vine cu tot felul de şoapte, îndoieli şi confuzii. Să luăm pildă pe Domnul Isus care atunci când a fost ispitit de diavolul, a folosit cu precizie această sabie: “Este scris.” Să nu uităm însă că şi Satan cunoaşte ce este scris, de aceea să fim plini de Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l mânuim cu iscusinţă. Vrăjmaşul are săgeţi pe care le foloseşte în viaţa noastră proprie – atunci când neascultarea şi duhul de independenţa ne cuprind provocându-ne amăgiri spirituale care sunt mai greu de recunoscut decât păcatul. Coiful mântuirii ne adăposteşte capul în întregime iar Domnul Hristos ne acopere prin prezenţa şi puterea” Lui biruitoare. Să nu uităm că “Satan are mai mult interes să facă pe un credincios să se poticnească în luptă decât să compromită un creştin lumesc, căci scopul lui este să dezonoreze pe Domnul Hristos şi Evanghelia în faţa lumii.”

*

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

“Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?”

Ioan 21:16

După învierea Lui Isus, când ucenicii au fos laolaltă Simon le-a spus:” mă duc să pescuiesc”, iar ceilalţi i-au răspuns:”Venim şi noi cu tine.” Şi îndată s-au urcat în corabie. Dar toată noaptea n-au prins nimic. Dimineaţa Isus era pe mal. El i-a întrebat:”Copii, aveţi ceva de mâncare?” şi ei i-au răspuns:”Nu”. El le-a zis:”Aruncaţi mreaja în partea dreaptă, şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi nu mai puteau trege de mulţimea peştilor. Atunci Ioan şi-a dat seama că este Domnul. Petru s-a aruncat în mare şi a înotat la mal. Acesta era Petru, cel care L-a tăgăduit pe Isus, dar s-a şi căit. Atunci Isus l-a întrebat:”Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” Iar Petru Îi răspunde:”Da, Doamne, ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis:”Paşte mieluşeii Mei.” Isus i-a zis a doua oară:” “Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti?” “Da, Doamne, ştii că Te iubesc.” Isus i- zis: ”Paşte oiţele Mele.”Isus i-a zis a treia oară:” Mă iubeşti?” şi I-a răspuns:”Doamne, Tu toate le ştii, ştii că Te iubesc.” Isus i-a zis: ”Paşte oile Mele. Adevărat, adevărat îţi spun că atunci când erai tânăr, singur te încingeai şi te duceai unde voiai, dar când vei îmbătrâni, îţi vei întinde mâinile şi atul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi. A zis acest lucru ca să arate cu ce fel de moarte va proslăvi Petru pe Dumnezeu.Petru a devenit un păstor credincios. Isus zicea:”Pe această piatră voi zidi biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.”

*

IZVOARE ÎN DEŞERT-APRILIE

Când te vei întoarce, închide uşa după tine şi după copiii tăi.

2 Împăraţi 4:4

Văduva şi cei doi fii ai ei urmau să fie singuri cu Dumnezeu. Ei n-aveau de-a face cu legile naturii, cu conducătorii oamenilor, cu comunitatea, sau cu preoţia. N-aveau de-a face nici măcar cu marele profet al lui Dumnezeu, Elisei. Ei trebuia să fie izolaţi de toţi oamenii, separaţi de raţiunea omenească, şi îndepărtaţi de orice tendinţă naturală de a judeca dinainte circumstanţele prin care treceau. Ei urmau să fie ca nişte oameni aruncaţi în întinderea vastă a spaţiului înstelat, depinzând numai şi numai de Dumnezeu – în contact cu Sursa minunilor.Acesta este un ingredient din planul lui Dumnezeu de a lucra cu noi. Trebuie să intrăm într-o cameră secretă a izolării în rugăciune şi credinţă care este foarte roditoare. În anumite momente şi locuri, Dumnezeu va ridica un zid misterios în jurul nostru. El va îndepărta toate suporturile pe care obişnuiam să ne bazăm, şi va înlătura modalităţile noastre obişnuite de a rezolva lucrurile.Dumnezeu ne va separa pentru ceva divin, complet nou şi neaşteptat, şi care nu poate fi înţeles examinând circumstanţele noastre anterioare. Vom fi într-un loc unde nu ştim ce se întâmplă, unde Dumnezeu croieşte haina vieţilor noastre după un nou tipar, şi astfel ne face să ne uităm la El.Majoritatea creştinilor duc o viaţă monotonă – o viaţă în care pot prevedea aproape tot ce le va ieşi în cale. Dar sufletele pe care le conduce Dumnezeu în neprevăzut şi în situaţii speciale El le izolează. Tot ce ştiu ele este că Dumnezeu le susţine şi că El Se ocupă de vieţile lor. Astfel, aşteptările lor vin numai de la El.Ca şi această văduvă, noi trebuie să ne detaşăm de lucrurile de afară şi să ne ataşăm înăuntrul nostru numai de Domnul ca să vedem minunile Lui.

din Hrana Sufletului

De multe ori prin cele mai dificile încercări, Dumnezeu aduce cele mai plăcute descoperiri despre Sine. din Nestemate

Câteodată Dumnezeu închide uşa şi ne închide înăuntru,

Ca să ne vorbească, poate prin necaz sau suferinţă,

Şi delicat, de la inimă la inimă, deasupra hărmălaiei,

Să ne spună din nou un gând preţios.

*

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Samuel 30.11-31

Sărmanul sclav egiptean abandonat de stăpânul lui, pe care David îl adăposteşte şi îl înviorează cu apă şi hrană, ne reaminteşte de condiţia păcătosului pierdut. Când Satan l-a lăsat într-o stare de slăbiciune totală şi de moarte morală, Isus, asemenea bunului Samaritean, îi dă acestui păcătos atât viaţa, cât şi puterea şi capacitatea de a-I sluji.Conduşi de băiatul acesta, David şi oamenii lui cad fără veste asupra amaleciţilor ocupaţi cu sărbătorirea victoriei. Dumnezeu permite ca ei să recupereze tot ce le fusese furat şi să intre în posesia unei prăzi bogate. Acesta este harul divin de care toţi trebuie să profite, chiar şi cel care „a rămas la bagaje”! Iată răspunsul lui David pentru însoţitorii săi egoişti şi geloşi! Nu este aceasta şi învăţătura Evangheliei? Lucrătorul de la ceasul al unsprezecelea va primi tot atât cât prietenii lui care au început de dimineaţă, în ciuda resentimentului lor; pentru că el s-a învoit cu un stăpân plin de bunătate (Matei 20.14, 15). Să nu credem, de exemplu, că un credincios infirm sau bolnav va fi mai puţin favorizat în ziua lui Hristos deoarece, aparent, nu se găseşte «în prima linie». Noi nu suntem în stare să judecăm serviciul altor creştini, nici să estimăm răsplata lor. Domnul le-a pregătit-o pe măsura dragostei Sale desăvârşite.

*

WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE

«Şi pe voi, care odinioară eraţi străini si vrăjmaşi prin gându­rile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum.»

Coloseni 1,21

Iată o a treia consecinţă a morţii lui Isus, consecinţa legată de ispăşirea păcatului nostru. Textul din Romani 5,10 ne asigură că prin moartea Fiului suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Ne întrebăm: cum se raportează El la nenu­măratele noastre păcate? Ei bine, eu Îi sunt nespus de re­cunoscător Domnului Isus pentru textul din 1 Corinteni 15,3 care spune: «Cristos a murit pentru păcatele noastre, du­pă Scripturi». Deci poţi fi sigur: moartea Sa pe cruce, sân­gele Său vărsat au şters întreaga ta vină! Citim în Coloseni 2,13-14: «ne-a iertat toate greşelile. A şters zapisul cu porun­cile Lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic». Nu este minunat? Sângele Său, sângele nevinovat al Fiului lui Dumnezeu şterge absolut toate păcatele noastre ca şi cum acestea nu ar fi existat niciodată. Dumnezeu însuşi a plătit pentru ele cu sângele propriului Său Fiu. De aceea Sfânta Scriptură spune de nenumărate ori că El «a murit pentru noi» şi «pe când eram noi încă fără putere, Cristos, la vremea cuvenită a murit pentru cei nelegiu­iţi» (Rom. 5,6).

*

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Text: Filipeni 3:17-4:1

Dar cetăţenia noastră este în ceruri, de unde aşteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Cristos.

Filipeni 3:20

NU EŞTI ÎNCĂ ACASĂ

Eroii de azi sunt adesea supraestimaţi. Multe din personalităţile sportului, cântăreţi sau stele de cinema, primesc aclamaţii care sunt cu mult mai mari decât nivelul realizărilor lor. Pe de altă parte, creştinii fac lucruri cu semnificaţii eterne, prin rugăciune şi slujire pentru Domnul, şi îşi petrec întreaga viaţă în obscuritate. Pentru a nu pierde perspectiva reală, trebuie să avem întotdeauna în minte faptul că viaţa aceasta este numai o pregătire pentru gloria care va urma. Istorisirea de mai jos, foarte cunoscută de altfel, va ilustra a ceastă afirmaţie. Când Theodore Roosevelt era preşedinte, a fost la o partidă de vânătoare în Africa. La reîntoarcerea în Statele Unite, un misionar care se reîntorcea după 40 de ani de slujire din junglele Africii, călătorea cu acelaşi vapor. Când vaporul a ancorat, aclamaţiile şi aplauzele celor ce-l aşteptau pe şeful executiv american, au însoţit debarcarea sa; dar, nu a fost nimeni care să-l aştepte pe misionar. Pe moment, omul lui Dumnezeu a fost cuprins de milă faţă de el însuşi. S-a gândit, că atunci când preşedintele vine acasă după o scurtă partidă de vânătoare, sute de persoane s-au adunat să-l salute. Dar, Doamne, când unul din lucrătorii Tăi, unul din misionarii Tăi, vine acasă după o viaţă de slujire, nu e nimeni să-l salute. Imediat însă a auzit parcă şoapta Domnului: „Dar, fiul Meu, tu nu eşti încă Acasă”. Copilule al lui Dumnezeu, nu te-ai simţit şi tu la fel ca misionarul acela credincios? Atunci uită-te la binecuvântata realitate exprimată atât de frumos de textul de azi. Cetăţenia ta nu e în lumea aceasta. Intr-o zi vei primi salutul binemeritat de bun venit acasă. – D.J.D.

Când munca-ţi va fi gata,
Duios te va chema acasă.
O, ce sfântă bucurie
Şi revedere glorioasă!  Anonim

Cea mai bună folosire a vieţii este s-o cheltuieşti pentru ceea ce poate ramânea după ea*

*

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru astăzi

SLUJIREA NECESITĂ CREDINCIOŞIE

„Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui”

(Ioan 5:30)

În atitudinea Sa faţă de oameni, Biblia spune despre Hristos: „fiindcă îi iubea pe ai Săi… i-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1). Şi când a fost vorba de atitudinea Lui faţă de Dumnezeu, El a putut să spună: „Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui” (Ioan 5:30). Poate să conteze Dumnezeu pe tine? Dar ceilalţi? Când îţi iei un angajament, îl respecţi? Renunţi din impuls sau îţi calci cuvântul pentru că primeşti o ofertă mai bună? „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el” (Faptele Apostolilor 9:10). Dumnezeu a ştiut unde îl găseşte pe Anania. Pe tine ştie unde să te găsească? Pastorul Eric Hulstrand predica într-o duminică, când o femeie în vârstă, Mary, a leşinat şi s-a lovit cu capul de bancă. Au chemat salvarea şi în timp ce o puneau pe targă, şi-a recăpătat cunoştinţa şi i-a făcut semn fiicei ei să se apropie. Toată lumea credea că îşi adună puterile ca să-i spună ultimele ei cuvinte. Fiica ei s-a aplecat până când a ajuns cu urechea la gura lui Mary. „Darul meu de bună voie e în poşetă”, a şoptit ea. Ai rămas fără cuvinte, la o asemenea credincioşie, nu-i aşa? Lucrarea lui Dumnezeu nu ar trebui să ducă lipsă pentru că tu ai plecat în concediu şi ai luat cu tine zeciuiala şi darurile de bună voie. „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău” (Proverbe 3:9). Credincioşia ta nu ar trebui să depindă de condiţiile economice, ci de dedicarea ta faţă de Hristos.

*

SĂMÂNŢA BUNĂ

Isus a ieşit deci afară, purtând cununa de spini şi haina de purpură. „Iată Omul!“, le-a zis Pilat.

Ioan 19.5

Iată Omul!

Într-adevăr, acest cuvânt, Omul, i Se potrivea, pe bună dreptate Mântuitorului. El este Omul sfaturilor lui Dumnezeu, vrednic să primească închinare veşnică. Dar preoţii şi mai-marii poporului, tocmai aceia care ar fi trebuit să recunoască în Isus slava Domnului în toată măreţia ei, au cerut răstignirea Lui, împinşi de furie şi ură înverşunată. Cum a fost posibil ca aceia care erau consideraţi drept conducători ai poporului lui Dumnezeu să fie atât de plini de ură împotriva lui Isus, încât să-i ceară moartea?Pilat a cedat în faţa cererii lor nemiloase şi a dat ordin ca Fiul lui Dumnezeu să fie răstignit. Astfel, nu doar conducătorii iudei se făceau vinovaţi de moartea lui Isus, ci şi Roma, care se mândrea cu dreptatea sistemului ei juridic, devenea implicată în cel mai nelegiuit abuz de putere din istoria omenirii. De altfel, inscripţia de deasupra crucii era scrisă în latină, greacă şi în ebraică, incluzând în mod simbolic întreaga lume reunită în ura împotriva Fiului lui Dumnezeu.

Şi-acum Isus cel judecat,

Azi, El te-ntreabă: „Da ori nu?

Eşti tu sau nu eşti vinovat?“

Eu am spus: „Da!“ şi-am fost iertat.

Dar tu, dar tu? Dar tu, dar tu?

Sursa: Meditații primite prin grija unor surori devotate Domnului Isus