Când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are, şi-l cumpără.

Matei 13.46

În Evanghelia după Matei, Domnul Isus ne este prezentat ca împăratul care vine la poporul Său pământesc. Dar vedem clar cum acest popor Îl leapădă. Ca Cel lepădat, Domnul se reîntoarce în ceruri, iar împărăţia capătă o anume dezvoltare şi anumite proporţii în lipsa împăratului; această fază Domnul o denumeşte „Împărăţia cerurilor.”

În pilda despre „mărgăritarul de preţ” de care vorbeşte versetul de astăzi Domnul Isus se prezintă ca un negustor care caută mărgăritare preţioase. Când a găsit un mărgăritar de mare preţ vinde tot ce are ca să-l cumpere. Toate drepturile lui de împărat şi tot ce decurge din aceste drepturi El le-a vândut, ca să cumpere mărgăritarul cel de mare preţ.

Drepturile Sale de împărat şi tot ce stă în legătură cu aceste drepturi Domnul Isus le-a socotit ca nefiind atât de preţioase, de aceea a vrut să intre în posesia mărgăritarului de mare preţ. Oare ce l-a determinat pe Cel care era în posesia aurului, argintului şi a tuturor comorilor pământului să caute acest mărgăritar de mare preţ şi din pricina lui să coboare drumul sărăciei şi al înjosirii?

Prin Duhul Sfânt care a insuflat Scriptura avem posibilitatea să vedem că acest mărgăritar de mare preţ este Adunarea, care are o valoare deosebită pentru inima Domnului Cristos. Poziţia ei înaltă, frumuseţea ei ca Mireasa Lui, a stat în faţa ochilor Lui şi pentru ea Domnul Cristos a părăsit totul. Ce nemărginită este dragostea Lui faţă de noi! Ce har mare se ascunde în cei răscumpăraţi. E ca un mărgăritar mare şi de un preţ imens, pus într-un vas de lut. În acest mărgăritar nu vedem numai slava Adunării, ci şi unitatea ei.

Mărgăritarul se formează dintr-un corp mort, care pătrunde în corpul unei scoici şi neputând fi asimilat se formează perla prin descompunerile care au loc. Aceasta este o mare învăţătură pentru toţi credincioşii. Ar trebui să ne dea mult de gândit această dragoste dumnezeiască şi să înălţăm tot mai sus scumpul Nume al Domnului Isus Cristos. (Meditație Domnul este aproape)

*

„Eu sunt Domnul, care te vindecă.”

Exod 15:26

Aceasta este o promisiune preţioasă a Dumnezeului nostru, a cărei realitate a putut fi experimentată de mulţi în timpul suferinţelor şi necazului. Vedem în Scriptură, că păcatul este cauza multor boli, sau participarea la Cina Domnului fără a se cerceta poate fi o cauză a bolilor.

Deja în Vechiul Testament Dumnezeu spunea poporului Israel: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe Egipteni.”Câţi oameni s-au îmbolnăvit de beţie, poftele firii, lăcomie, sau griji! Şi câţi sunt cei care în timpul bolii fug de la un medic la altul, şi totuşi nu găsesc ajutor. În 2 Cronici 16:12 citim despre împăratul Asa: „Chiar în timpul bolii lui nu a căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori.” Ce desosebire este dacă nu aşteptăm ajutorul de la oameni!

În Marcu 5:28 citim despre femeia bolnavă de 12 ani. Ea a spus: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui , mă voi tămădui.” Ea a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală. Ea a auzit de Isus cum a vindecat pe cei leproşi, a redat auzul celor surzi, lumină ochilor celor orbi, a făcut ca cei paralizaţi să umble, şi s-a gândit în sinea ei: „dacă aş merge la El cu siguranţă m-ar ajuta”, şi nu s-a înşelat. Puterea Lui este aceeaşi. El este specialist în toate domeniile. Şi dacă venim la El, nu ne taie chitanţă, ci dimpotrivă, odată cu ajutorul ne dă şi plata încrederii noastre.Cine nu îşi doreşte un asemenea Medic? Cel vindecat de El este vindecat pe deplin, nu doar pentru scurt timp. (Meditaţii zilnice – )

*

 Predare loială

Atunci Petru a început să-i spună: „lată că noi am lăsat toate si Te-am urmat…”

Marcu 10:28

Domnul nostru îi răspunde, de fapt, lui Petru că această predare loială este de dragul Lui. nu pentru ceea ce ucenicii vor primi în urma ei. Fereşte-te de o predare totală care are un spirit comercial in ea. De exemplu: “Mă voi dărui lui Dumnezeu pentru că vreau să fiu eliberat de păcat, pentru că vreau să fiu făcut sfânt“.

Eliberarea de păcat şi sfinţirea sunt rezultatul unei relaţii bune cu Dumnezeu, dar predarea izvorâtă dintr-o asemenea gândire nu ţine de adevăraţa natură a creştinismului. Predarea totală nu se face pentru ceva. Am ajuns atât de îmbibaţi de comercialism, încât mergem la Dumnezeu numai pentru a primi ceva de la El, nu pentru El însuși. Este ca şi cum am spune: “Nu, Doamne, nu Te vreau pe Tine, mă vreau numai pe mine; dar vreau ca Tu să mă cureţi şi să mă umpli cu Duhul Sfânt; vreau să fiu pus în «expoziţia» Ta ca să pot spune: «Iată ce-a făcut Dumnezeu pentru mine»”.

Dacă noi renunţăm la ceva pentru Dumnezeu numai ca să primim înapoi mai mult, o asemenea predare nu are in ea nimic din Duhul Sfânt, ci este doar un mizerabil egoism comercial.

A câştiga cerul, a fi eliberat de păcat, a fi făcuţi folositori pentru Dumnezeu – aceste lucruri nu trebuie niciodată nici măcar luate în considerare într-o predare adevărată, care înseamnă preferinţa prioritară personală pentru Isus Cristos însuşi. Când ne lovim de barierele ridicate de relaţiile naturale, unde este Isus Cristos?

Cei mai mulţi îl părăsesc scuzându-se – “Da, Doamne, am auzit chemarea Ta, dar mă aşteaptă mama, soţia, propriile mele interese şi nu pot merge mai departe”. “Atunci – spune Isus – nu poţi fi ucenicul Meu.“

Testul predării totale se află întotdeauna dincolo de devotamentul natural. Treci testul, şi atunci propria dăruire de Sine a lui Dumnezeu îi va cuprinde pe toţi cei pe care a trebuit să-i rănim abandonându-i. Fereşte-te de ceva mai puţin decât o predare totală lui Dumnezeu. Cei mai mulţi dintre noi cunoaştem predarea totală doar în închipuirea noastră,dar n-am experimentat-o niciodată în realitate. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chabers)

Sursa: Meditații pentru 12 Martie, primite prin Email