Corespondența cu autorul unui blog creștin, care insistă că traducerile actuale ale Bibliei nu urmăresc fidel textul inițial al scrierilor originale, a condus  la conturarea acestui sumar punct de vedere.

Tema principală la care acest contestatar revine mereu, este faptul că creștinul și cititorul  de azi folosește  un text al Bibliei  care nu corespunde fidel cu ceea ce a vorbit și dispus Dumnezeu prin sfinții Săi proroci și apostolii Domnului Isus.

Însă  oricine poate recunoaște că acest curent adoptat și de acest blogher nu e unul nou și se manifestă cel mai adesea la atei.

Căci ateii atâta știu și zic: Biblia este o operă greu de  descifrat, de înțeles și de crezut, întrucât această scriere  cuprinde idei care se bat cap în cap, deci, cred ei, Biblia conține  multe  istorisiri care nu sunt altceva decât fantasme, așa cum este redactată și nu poate fi crezută decât de creștinii limitați și creduli.

De asemenea, mai  există un curent, care se amplifică tot mai mult odată cu creșterea numărului denominațiunilor creștine, acela al tendinței de-a căuta să  elimine din Biblie anumite texte și să adauge altele, astfel ca Biblia să se potrivească  cu ceea ce cred și le convine unor secte sau culte creștine.

Pentru cercetătorii de ocazie, wikipedia a ajuns să fie scriere demnă de luat în seamă, asemeni canonului biblic din moment ce este citată deseori, dar  și pentru faptul că de acolo își  aduc aceștia argumente “solide”  pentru introducerea sau scoaterea  unui text ca fiind scriptural “autentic” sau ca nescriptural, după caz,  funcție de crezul îmbrățișat.  Operatorul de afișare și căutare Google,  scrierile recente sau mai vechi venite pe aceasă cale, sunt pentru unii cercetători fundament  de contestare sau de apreciere.

Și, nu doar că ei seamănă astfel sămânța  îndoielii, în inima unor creștini, dar își fac și adepți ai unor erezii și doctrine false. Deși apostolul Petru aduce un cuvânt clar de atenționare și îndemn la veghere:

“În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare…” (2 Petru 2:1)

Atrag atenția că nu traducerile foarte bune și exacte aduc mântuirea, pe de o parte, apoi, pe de altă parte,  experții în domeniu consideră că Biblia Cornilescu este printre primele  cele mai bune cinci traduceri din toate timpurile existente în lume la ora actuală.

Comparați credința, viața și faptele, evlavia și frica de Dumnezeu ale credincioșilor de odinioară (mai sunt și azi) care cunosc doar Biblia Cornilescu, contestată  pe ici-pe colo, ca inexactă, cu unele erori (cred unii), cu viața creștinilor care contestă autenticitatea sau integritatea Bibliei, acesteia, sau chiar ale altora de pe piață.

Nici un creștin evlavios nu a contestat vreodată Cuvântul, nu traducerea exactă îl ajută sau îl încurcă, căci despărțiți de El (de Hristos) nu putem face nimic, adică legătura cu El, viața lui Hristos în creștin e…viața (mișcarea și ființa). Sunt convins că la o adică, orice e contestat, pe rând, dacă nu traducerea, înțelegerea, dar nimic nu mă împiedică, nimic nu mă desparte de dragostea lui Hristos …decât eu-însumi. Și asta înseamnă, de fapt, necredință, neascultare, nesupunere, răzvrătire, mândrie, lipsa fricii de Dumnezeu.

Dacă lucrezi – contestatar al Bibliei – și  ești angajat în munca de traducere / comparare, și asta dacă și ai pârghiile de care e nevoie, cunoști toate limbile necesare și ai capacitatea literară și intelectuală reclamată, atunci… spor la muncă, socoteală  nu vei da omului, ci Autorului.

Canonul biblic a fost stabilit la vremea cuvenită, cele 66 de cărți (39 VT + 27 NT) și textul acestora.

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: “Ce vezi, Ieremio?” Eu am răspuns: “Văd un veghetor.”  Şi Domnul mi-a zis: “Bine ai văzut; căci Eu veghez asupra cuvântului Meu ca să-l împlinesc.” (Ieremia 1: 11-12)

Cuvântul Domnului vorbește prorocului, Domnul e Acela care îndrumă istoria, El veghează asupra Cuvântului Său să se împlinească, să rămână intact pentru copiii Săi, moștenirea Lui.

Nu se prea aud acum multe critici (la cald) vizavi de noua traducere românească, Fidela. Dar comparând FIDELA cu cel al  BIBLIEI KING JAMES (1611), ca traducere fidelă al acesteia,  recenzia excepțională a lui Emanuel Conțac, judicios argumentată, arată că Fidela a rămas un deziderat neîmplinit, semnalând foarte multe minusuri care o  îndepărtează mult de la statutul pretins și râvnit de anonimii traducătorii români.

Vrăjmașul întotdeauna  încearcă, da de-i merge, insinuând că Domnul nu a zis chiar așa!  La fel cum a făcut și a zis Șarpele, Evei, în grădina Eden. El vine aducând insinuarea, îndoiala și minciuna.

Dar vedem că și Biblia Ortodoxă dă creștini autentici, deși e scrisă într-un limbaj arhaic și mai greu accesibil omului de azi, nu cred că traducerea “ei” e o problemă majoră, de netrecut.

Spiritul celor de la Fidela – ca justificare – este că ei cred că este foarte important adevărul gol-goluț, literă cu literă, semn cu semn, iotă cu iotă, rostit prin gura și condeiul celor care au contribuit la scrierea Sfintei Scripturi. Asta ce înseamnă?  Parcă am crede că BIBLIA e plină de cuvinte magice care-și pierd valoarea și puterea dacă nu sunt citite sau rostite exact-exact. De aceea și insistă (Satana zicând  “Oare a zis Dumnezeu…“?!) tot mai apăsat, unii,  că la botez să se folosească ba într-un fel, ba într-alt fel  în numele cui se face lucrarea de îngropare a omului păcătos care crede “în Isus și ce a făcut El“, la îndeplinirea actului de botez, prin scufundare în apă. Unii au ajuns mai ceva decât Papa, dau codice, ce și cum dorește Domnul să se facă. Și eu cred într-un fel, asta, dar lucrarea e a Domnului, nu se face prin rostiri magice, exacte, venim prin credință și har, iar El lucrează nevăzut, prin Duhul, la o  nouă creație.

Contestatarii textului canonic, deși se exprimă că s-au strecurat erezii, zic ei, pe de altă parte pot concluziona cu nonșalanță, citând din istorici de marcă:

„A fi sceptic în privinţa textului actual al cărţilor Noului Testament ar însemna a permite întregii antichităţii clasice să cadă în obscuritate, căci nici un alt document al antichităţii nu este atât de bine atestat din punct de vedere bibliografic ca şi Noul Testament”. (John Warwick Montgomery)

De ce? Criticând ce nu convine punctului lor de vedere, limitat, doresc totuși să aducă proptele cât mai convingătoarepentru otrava adusă.

Am și eu părerea mea, dar nu sunt nici pastor, nici prezbiter, nici preot ordinat, nici conducător sau învățător împuternicit ca atare, deci încerc să fiu  doar un simplu indicator,  indicând și repetând ceea ce au spus alții, bine, și indicând în aceeași direcție,  cum sumarizează Martin Luther: sola Scriptura, sola fide, sola grația, Soli Deo Gloria, glory to God alone.

Criticând neconstructiv, neautorizat, fără să știm tot, în ansamblu, nu e bine. A nu  merge pe calea apostolului Luca, care a făcut cercetări amănunțite, cât mai complete, apoi a scris. Apoi alții s-au pronunțat asupra lucrării lui (Luca): bun de canon. Luca nu și-a făcut singur reclamă, nu a criticat mai nimic la concret, referitor la ce au scris alții, doar în preambul a făcut o referire generală.

Criticând Biblia, toate traducerile, nu e o idee duhovnicească, bună, necredinciosul ce-o să creadă? Ce, e haos, atunci de ce să mai citească omul? Pe de altă parte,  îndemnul biblic este altul: Ci cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun. (1 Tes 5:21)

Ia ce e bun, frate și soră, îndemnați-vă la dragoste și la fape bune. Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău? (Mica 6:8)

Cum a purtat Dumnezeu de grijă asupra Cuvântului Său până în  sec. I (și în secolele următoare) o va purta tot El și în continuare. Trebuie să avem credință că Domnul va purta de grijă cuvântului Său:  Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. (Matei 24:35; Marcu 13:31, Luca 2:31)

Ce-l împiedică AZI pe necreștin sau (pe așa-zisul) creștin, să aibă credință, să trăiască în ascultare și frică de Dumnezeu, o traducere inexactă?

Aceste apucături, în care persistați, sunt și vin de la Satana (Șarpele cel vechi) care a contestat întotdeauna că, de fapt, Dumnezeu nu ar cere (cum stă scris, în “cuvântul Său”, în vorbirea Lui), adică ceea ce pretindem unii că este autentic,  dorința Lui, scrisă, de fapt nu e!

Să ne ocupăm mai mult: de citit, de asculare, de împlinire, de cugetat zi și noapte. Ne îndeamnă cumva  Domnul la divergențe, avem îndemn de la El a lucra în această direcție?

Oare a zis Domnul chiar așa, asta și aia, și nu astfel, altfel? Parcă mai corect e că El zisese de fapt că…, și nu… iar scribii, incompetenții și răufăcătorii și-au introdus slăbiciunile lor …zic contestatarii.

Dar nu avem (cred) nici un îndemn să umblăm pe calea aceasta, ci ne spune: “tu vino după Mine“.(Ioan 21:19)

și Apoi a zis tuturor: “Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.” (Luca 9:23)