O poveste adevărată

Și cum a  intrat mântuirea în casa Lui

 Isus i-a zis: “Astăzi a intrat mântuirea în casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.“

Luca 19:9

 Băiatul cel mare al mândrului cârciumar din Județul Ialomita a fost admis la Liceul Comercial din orasul Ploiești. Cârciumarul era foarte mândru de fiul lui, mereu aducea vorba despre el, și cu orice ocazie îl dădea de bun exemplu… Dar într-o zi, s-a întâmplat ceva neașteptat! Pe când fiul lui era în ultimul an la Liceu, aude “Vestea Bună” (Evanghelia), predicile preotului ortodox Tudor Popescu. Înțelege că Dumnezeu iubește și primește pe orice păcătos care vine la El. Tânărul se hotărăște să vină și el la Dumnezeu cu păcatele lui și a crezut că sângele Domnului Isus Christos curs pe cruce la Golgota, îl poate curăți de toate păcatele lui. 

Venit acasă în vacanță a fost stăpânit de mari emoții! Cum să spună el părinților “evenimentul” întoarcerii lui la Dumnezeu?! Mai ales se temea de tatăl, știindu-l om religios, mândru, și aspru… – Cum să le spun? – Cum să le spun? se frământa tânarul! Dacă mă scoate din Școală? – Dacă nu mă mai întreține în școală? Emoțiile, teama, frica…îl stăpâneau…. Se ruga lui Dumnezeu să-i dea curaj, să-i dea înțelepciune….

Așa a trecut vacanța și tânărul n-a găsit un moment potrivit să spună părinților, întoarcerea lui la Dumnezeu. După terminarea vacanței, când tatăl îl ducea la Gară cu căruța, stând unul lângă altul pe scândura cărutei, fiul prinde curaj și-i spune tatălui:

”Tată, vine la Ploiești un preot ortodox din București, și ne citește dintr-o carte, apoi ne explică lucruri foarte interesante despre Domnul Isus Christos, nașterea Lui, viața Lui, învățătura Lui, moartea Lui pe cruce și ce însemnătate are ea pentru noi…..apoi înălțarea Lui la cer….. Domnul Isus a spus că va veni din nou, dar nu ca Mântuitor ci ca Judecator, după planul și hotarârea lui Dumnezeu…..”

Cu aceste cuvinte, fiul a stârnit curiozitatea tatălui și acesta îi spune: “Te rog fă-mi și mie rost de o carte! Coste cât o costa, dar vreau și eu să am o carte, pentru că am mai auzit de ea.” 

Nu după mult timp cârciumarul a primit dorita carte (Biblia) și a început s-o citească cu mare interes. Între timp Soția cârciumarului a avut ocazie să vină la Ploiești, să-l asculte pe preot predicând despre Domnul Isus Christos și împreună cu fiul cel mic s-au hotărât să vină și ei cu păcatele lor la Domnul Isus Christos, să-L roage să le ierte păcatele. Cârciumarul a observat că ceva a schimbat viața lor de familie… Soția era mult mai îngăduitoare și respectoasă; nu-i mai intorcea vorba ca altădată…..fiul cel mic era mult schimbat, ascultător de la prima vorbă…Cârciumarul nu știa ce să creadă! Credea că lui i se datorește faptul, că a început să citească în “Cartea Sfântă”. Tot citind în Biblie, a ajuns cu cititul la Cartea profetului Isaia și la capitolul 58 a citit despre “Adevăratul Post” așa cum îi place lui Dumnezeu… În alt loc a citit că: “Cel neprihănit se îndură de vite”. A primit o “săgeată” în inimă pentru că el bătea rău calul, vaca, câinele când se supăra pe ei… A citit mai departe și a găsit locul unde scrie că :”Bețivii îl pun pe Dumnezeu în cântecele lor”… Din nou a primit o “săgeată” în inimă. Și se; se gândea el “Oare lui Dumnezeu nu-i place că eu dau de băut la oameni și aceștia înjură și-L batjocoresc pe Dumnezeu? Oare trebuie să renunț la Cârciumă? E posibil? Nu! Nu-i posibil! Cârciuma o moștenim din tată în fiu! Nu pot!” Soția cârciumarului, zilnic trebuia să servească “clienții”. “– Ce se întâmplă?” se întreba cârciumarul. “E ascultătoare, e supusă, respectoasă, dar când e vorba să servească “clienții” plânge de parcă ar merge la abator, nu înțeleg nimic!“

Într-o zi isi face timp si stă de vorba cu sotia. Aceasta a izbucnit in plâns si i-a spus ca ea s-a întors la Dumnezeu si mai bine ar muri decât să mai servească “betivii” in cârciumă știind bine ca lucrul acesta nu-i place lui Dumnezeu…Cârciumarul a simțit că-și pierde mintea când a auzit spusele nevestei lui si a întrebat-o: “-Ce să fac?” Soția i-a spus plângând “Termină cu cârciuma, că mai bine mor, decât să mai servesc “betivi” in carciuma!” Carciumarul i-a spus: “– Nu se poate! Nu-i posibil!” Dar…. “ce este cu neputinta la oameni, este cu putinta la Dumnezeu” spune Domnul Isus în Luca 18.

Cârciumarul s-a întors la Dumnezeu! A închis cârciuma, apoi a vândut si casa, si cârciuma si s-a mutat lângă băiatul cel mare la Ploiesti. Băiatul avea familie, functie de șef contabil într-o mare întreprindere, era om credincios, născut din nou prin credință in Domnul Isus Christos. Vestea Evanghelia Mântuirii si altora….. iar mulți păcătosi au găsit mântuirea prin credința în  viața și lucrarea de la cruce a lui Isus Christos (care este acum înălțat la Tatăl și mijlocește pentru credincioși după voia Lui).

Cu trecerea timpului Sotia cârciumarului a trecut in vesnicie, împăcată cu Dumnezeu, cu păcatele iertate, spălate cu sângele scump al Lui Isus Christos. Cârciumarul bătrân plângea. Fiul cel mare îl intreabă: ”Tată, dacă Domnul Isus Christos nu intra in casa noastra, ce s-ar fi ales de noi?” Atunci tatăl plângând i-a raspuns: ”Am fi fost niste nenorociti fiule!” Cu trecerea timpului si cârciumarul a trecut in vesnicie impacat cu Dumnezeu si cu păcatele șterse, iertate, prin răscumpărarea primită prin har și credință de la Domnul, prin sângele scump care a curs pe cruce la Golgota pentru mântuirea oricărui păcătos pocăit.

    Numai astfel de persoane care se vad asa cum îi vede Dumnezeu se pot pocăi de păcatele lor, viata lor se schimbă din temelie prin nasterea din nou, si tot “restul” vietii aduc lui Dumnezeu: multumire, lauda si inchinare.

*

   Iubite cititor, eu te întreb,  pe tine: -A intrat mântuirea lui Dumnezeu în casa ta?

C.T. Cristian