MANA DE DIMINEAŢĂ

(4 Februarie)

“Rugaţi-vă neîncetat.”

1 Tesaloniceni 5:17

Rugăciunea nu este numai pentru credincioşii cu experienţă sau cu o oarecare vechime în credinţă. Tesalonicenii erau întorşi la Dumnezeu numai de câteva luni când Pavel le scria prima epistolă. Totuşi el le spune: “rugaţi-vă neîncetat.“

Ba chiar mai mult! El, marele apostol prin a cărui vestire a Evangheliei ei s-au convertit, a pus mare preţ pe rugăciunile lor de mijlocire. “Fraţilor, rugaţi-vă pentru noi” (1 Tes. 5:25)

Din aceasta putem vedea ce valoare mare are rugăciunea şi cât de mult o apreciază Dumnezeu. Deşi în dragostea Lui, El nu ne dă totdeauna ce-i cerem, totuşi, El ne dă pacea Lui.

“Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” Ce vrea să spună Duhul Sfânt aici? Chiar dacă nu primim orice cerem, primim însă pacea Lui adâncă şi atunci inimile şi gândurile noastre nu vor umbla răzleţe şi nedisciplinate cerând orice ne trece prin minte, nici nu ne vom răzvrăti că nu am primit ce am cerut, ci vom rămâne în pace, aşteptând ca Dumnezeu să lucreze cum crede El de cuviinţă.

Rugăciunea este expresia unei vieţi noi care vine de la Dumnezeu, şi care realizează dependenţa de Sursa care o inspiră. Când Pavel s-a întors la Dumnezeu, Domnul i-a spus lui Anania: “Iată că el se roagă” (Fapte 9:11). Aceasta era dovada că a fost schimbat, semnul că el a primit o viaţă nouă, o viaţă care era în atârnare de Dumnezeu. Viaţa cea nouă simte această dependenţă exact ca un copil nou născut care depinde de părinţii lui si care nu poate spune altceva decât să plângă, dar există o mamă care înţelege totul, ştie de ce plânge copilul şi se ocupă de el. Cuvântul lui Dumnezeu consacră nenumărate locuri cu privire la rugăciune şi multe exemple de rugăciuni ascultate.

“Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi şi s-a rugat cu stăruinţă să nu plouă şi n-a plouat… trei ani şi jumătate.” (Iacov 5:17).

Rugăciunea este respiraţia spirituală a sufletului nostru şi dovada că suntem vii. Cine neglijează rugăciunea, nu numai că se lipseşte singur de binecuvântările lui Dumnezeu materiale şi spirituale, dar nu poate fi de folos nici pentru sine, nici pentru lucrarea lui Dumnezeu, “…roagă-te în ascuns şi tatăl tău care vede în ascuns îţi va răsplăti.” (Mat.6:6)

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

(4 Februarie)

Măreţia dominatoare a puterii Sale

Căci dragostea lui Cristos ne constrânge.

2 Corinteni 5:14

Pavel spune că este condus, stăpânit, ţinut ca într-o menghină de dragostea lui Cristos. Foarte puţini dintre noi ştim ce înseamnă să fii ţinut în strânsoare de dragostea lui Dumnezeu; noi suntem ţinuţi numai de constrângerea experienţei noastre. Singurul lucru care l-a ţinut legat pe Pavel, până când n-a mai văzut nimic altceva, a fost dragostea lui Dumnezeu. „Dragostea lui Cristos ne constrânge” – nu poţi să nu recunoşti această stare în viaţa unui bărbat sau a unei femei. Ştii că Duhul lui Dumnezeu are cale liberă în acea viaţă.

Când suntem născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu, mărturia noastră se bazează doar pe ce a făcut Dumnezeu pentru noi, şi este normal să fie aşa. Dar botezul Duhului Sfânt face să dispară aceasta pentru totdeauna, iar noi începem să înţelegem ce a vrut Isus să spună când a zis: „îmi veţi fi martori”. Nu martori despre ce poate Isus să facă – aceasta este o mărturie elementară – ci martorii Lui. Vom lua tot ce ni se întâmplă ca şi când I s-ar întâmpla Lui, fie că este vorba de laudă sau ruşine, persecuţie sau răsplată. Nimeni nu poate să adopte o astfel de poziţie pentru Isus dacă nu este constrâns de măreţia puterii Lui. Acesta este singurul lucru care contează, şi este ciudat că e ultimul lucru pe care lucrătorii creştini îl înţeleg. Pavel a spus că a fost „apucat” de dragostea lui Cristos şi de aceea a acţionat el în acel mod. Indiferent dacă oamenii l-au considerat nebun sau normal, lui nu i-a păsat; el a trăit pentru un singur lucru, şi anume să-i convingă pe oameni de scaunul de judecată al lui Dumnezeu şi de dragostea lui Cristos. Această abandonare în seama dragostei lui Cristos este singurul lucru care va aduce roade în viaţa noastră şi va lăsa întotdeauna semnul sfinţeniei şi al puterii lui Dumnezeu, niciodată al sfinţeniei noastre personale.

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

(4 Februarie)

Doamne, Te slăvesc pentru cuvântul Tău -„Prin răbdarea voastră vă veţi câştiga sufletele voastre” (Luca 21:19) – şi Te laud pentru harul Tău care aşteaptă în timp ce eu dobândesc cu trudă sufletul pe care Tu vrei să-l dobândesc.

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

(4 Februarie)

Căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm.Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi, cu suspine negrăite.”

Romani 8:26

Dacă Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine, înseamnă că suntem în necaz.Este ceva ce trebuie schimbat, dacă Duhul suspină, atunci suspină şi Fiul Lui Dumnezeu şi Dumnezeu.Ei sunt una.Este o nevoie comună care îşi are efectul asupra Tatălui, Fiului şi a Sfântului Duh, precum şi asupra copiilor Săi în care locuieşte.Este foarte important ca să venim cu nevoile noastre Înaintea Lui Dumnezeu.Nu pricepem aceasta cu mintea, dar Domnul aceasta doreşte de la noi, important este ce facem noi.Suntem atenţionaţi de multe ori să ne rugăm şi să credem.Duşmanul trebuie învins, atât în locurile de sus, cât şi pe pământ.De aceea este important ce face Biserica pe pământ.Pentru mulţi problema pâinii, a existenţei a devenit primordială. Aceasta se poate vedea în rugăciunile lor tot mereu:”Binecuvântează-mi lucrarea! Dă-mi Tu, Doamne, succese!Dar noi avem alte lupte de dat în lumea aceasta. Copiii Lui Dumnezeu, care au legătură cu EL, au de a face cu multe alte lucruri.Mulţi creştini se roagă ca lumea să se pocăiască, sau casa lor să ajungă la credinţă.Aceasta este bine, este şi dorinţa Domnului ca fiecare om să fie ajutat.Dar priviţi la Pavel, care cu mult mai mult se roagă pentru credincioşi, decât pentru lume.Duhul Lui Dumnezeu a fost cu el şi l-a condus.El avea lumină, şi astfel a văzut mai mult ca alţii.A văzut cum copiii Lui Dumnezeu sunt jefuiţi, cum pot fi îndepărtaţi de la har prin faptele Legii, pierzându-L astfel pe Hristos.De aceea se roagă atât de mult ca cei credincioşi să nu fie înşelaţi de vorbe amăgitoare, filosofii şi învăţături omeneşti.

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

(4 Februarie)

EL SE VA ÎNTOARCE

Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Ioan 14.18

Domnul ne-a părăsit, dar nu ne-a lăsat orfani. El, Mângâierea noastră, a plecat, dar nu suntem fără mângâiere, căci Se va întoarce. Domnul Isus este în drum. El a spus: „Voi reveni”, nu poate împiedica venirea Sa, nici s-o întârzie cu nici un minut. Venirea Sa este numai pentru ai Săi, prin aceasta sunt ei mângâiaţi. Când se întâmplă să pierdem sentimentul că El este de faţă, ne mâhnim, dar nu ca şi cum n-am avea nădejde. Poate că Domnul nostru ne-a ascuns (şi-a întors) faţa pentru un timp, în mânia Sa; dar va reveni cu tot harul Său, dacă ne smerim iar, pentru a nu-L mai supăra.O Doamne! vino mai curând! Noi suspinăm aici, în lipsa Ta, după reîntoarcerea Ta şi blândul Tău surâs! Când vei veni la noi? Suntem siguri că Tu trebuie să te reîntorci; dar vino repede, ca o căprioară sau ca puiul de cerb. Nu întârzia. Dumnezeul nostru!

CHARLES H. SPURGEON
MEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

(4 Februarie)

DIMINEAŢA

Cum iubeşte Domnul.

Osea 3:1

Credinciosule, priveşte în urmă şi gândeşte-te la calea pe care te-a condus Domnul prin pustie — cum te-a hrănit şi îmbrăcat în fiecare zi, cum ţi-a răbdat neascultarea şi cârtelile şi dorul după oalele cu carne ale Egiptului; cum a despicat stânca ca să te adape, şi cum te-a hrănit cu mană din cer. Gândeşte-te că harul Său ţi-a fost îndestulător în toate necazurile – sângele Său a fost iertare pentru păcat, toiagul şi nuiaua Sa te-au mângâiat. După ce ai privit dragostea Domnului în trecut, asigură-te că o s-o “priveşti şi ‘în viitor, fiindcă legământul lui Christos şi sângele Său nu pot rămâne niciodată îngropate în trecut. Cel care te-a iubit şi te-a iertat nu va înceta niciodată să te iubească şi să te ierte. El este Alfa, şi tot El va fi şi Omega. El este începutul, şi tot El va fi sfârşitul. De aceea, aminteşte-ţi că atunci când treci prin „valea umbrei morţii” nu trebuie să te temi de nici un rău, fiindcă El este cu tine. Când traversezi apele învolburate ale Iordanului, nu te înspăimânta, fiindcă moartea nu te poate despărţi de dragostea Lui. Când intri în misterul veşniciei, nu tremura „căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Christos Isus, Domnul nostru” (Romani 8:38-39). Suflete, nu te-ai înviorat în dragoste acum? Nu te-a făcut Scriptura să-L iubeşti pe Isus? Nu ţi s-a aprins inima zburând deasupra nesfârşitelor câmpii ale dragostei cereşti, şi nu ai găsit plăcere în Domnul Dumnezeul tău? Cu siguranţă că atunci când ne gândim „cum iubeşte Domnul” ni se aprind inimile şi dorim să-L Iubim tot mai mult.

SEARA

Un loc de scăpare împotriva răzbunătorului sângelui.

Iosua 20:34

Se spune că în ţara Canaanului cetăţile de scăpare erau aşezate în aşa fel încât orice om să poată ajunge la adăpost în cel mult jumătate de zi. In mod asemănător, cuvântul salvării este astăzi aproape de noi. Isus este Adăpostul de astăzi, şi distanţa până la El este scurtă. Trebuie doar să renunţăm la meritele noastre şi să-L înălţăm pe Isus să fie totul în toate. In ceea ce priveşte drumurile spre cetăţile de scăpare, se spune că erau întreţinute cu grijă. Se construiau punţi peste râuri şi se îndepărta orice obstacol, pentru ca omul care fugea să poată înainta cu uşurinţă. Odată pe an, bătrânii cetăţii mergeau de-a lungul drumului şi îl controlau, veghind ca nimic să nu împiedice sau să întârzie fuga celui care pentru care orice minut în plus însemna moartea. Cât de grijuliu îndepărtează făgăduinţele Evangheliei pietrele din drumul nostru! Oricând ajungem la răscruce sau la o fundătură, vedem în faţa noastră indicatorul pe care scrie „Spre cetatea de scăpare!” Aceasta este o imagine a drumului spre Isus Christos. Nu este drumul întortocheat al legii. Nu îţi cere să asculţi de reguli nesfârşite; este un drum pe care scrie „crede şi vei trăi” (vezi Ioan 20:31). Este un drum atât de greu, încât nici un om care se îndreptăţeşte pe sine însuşi nu poate ajunge la capăt, dar atât de uşor, încât orice păcătos care îşi recunoaşte păcatul ajunge în ceruri. In trecut, ucigaşul era în siguranţă când ajungea în împrejurimile cetăţii. Nu era necesar să treacă zidul, fiindcă suburbiile ofereau suficientă protecţie. învaţă din asta că e de ajuns să te atingi de veşmântul lui Christos şi vei scăpa nevătămat; dacă te vei prinde de El cu o „credinţă cât un grăunte de muştar” (Matei 17:20) vei fi în siguranţă.O picătură de har este de-ajuns să nimicească tot ce e păcat. Nu pierde timpul. Nu zăbovi pe drum, fiindcă „răzbunătorul sângelui” este iute de picior; se poate să fie pe urmele tale chiar acum, în pacea înserării.

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-FEBRUARIE 2015

(4 Februarie)

DESPRE CĂLĂUZIRE (2)

„Orânduirile Domnului sunt fără prihană … şi luminează ochii” (Psalmul 19:8)

În încercarea lor de a ocoli o furtună, mulţi piloţi dau de alta, care e şi mai năprasnică. Dar pilotul cu atestat de zbor pe vreme rea poate zbura direct prin ea. Poate că e complet „înceţoşat”, dar totuşi îşi priveşte instrumentele de bord şi poate zbura fără teamă. Dar pentru a face asta, el trebuie să petreacă multe ore antrenându-se în condiţii de furtună simulată. Pentru el, problema e ceva normal. A trecut de multe ori prin aşa ceva şi ştie ce are de făcut într-o situaţie de urgenţă. Ştie să-şi folosească radioul şi ştie cum să primească ajutorul de la centrele de radar. El ştie cum să rămână conectat la frecvenţele radio care se intersectează pe cer pentru siguranţa lui. Muntele care se conturează brusc în faţa lui apare mai întâi pe cadranul radarului de la aparatul de comandă, aşa că aparatul de comandă poate ghida avionul aflat în derivă, ocolindu-l. De fapt, dacă pilotul nu e antrenat pentru vreme rea, e ilegal să zboare pe timp de furtună. De ce? Pentru că dacă nu a investit timp şi nu i s-a părut important să-şi facă temele şi să se pregătească, echipamentul care a costat miliarde nu îi este de nici un folos. Tu cum te pregăteşti pentru furtunile vieţii? Petrecând timp în Cuvântul lui Dumnezeu? Cunoaşterea profundă a Bibliei este necesară dacă doreşti să ai „atestat” de navigare prin furtunile vieţii. Dacă aştepţi până vine necazul ca să găseşti un verset care să te ajute, ai aşteptat prea mult. Un învăţător biblic spune: „Dacă gura hrăneşte credinţa inimii când nu ai nevoie de aşa ceva, inima va hrăni credinţa gurii când ai nevoie de aşa ceva”.

DOMNUL ESTE APROAPE!

(Filipeni 4:5)

CALENDAR BIBLIC

(4 Februarie)

Şi gemem în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, negreşit dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. 2 Corinteni 5.2-3

Câte oftări nu ne smulg necazurile şi greutăţile ce intervin în trupul acesta chiar şi pentru noi credincioşii. Unii au primit pe drumul vieţii lor o durere care din când în când parcă îi frânează şi le fură toată bucuria vieţii. Ce mângâiere că aceste dureri şi greutăţi ne sunt trimise de Dumnezeu şi Tatăl nostru. Dacă le luăm din mâna Lui atunci ele devin adevărate binecuvântări. Căci „noi ştim că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce sunt iubiţi de Dumnezeu.”

În lumina acestei făgăduinţe găsim mângâiere în toate durerile noastre. Dar ceea ce este dureros la copiii lui Dumnezeu, este prezenţa firii pământeşti care caută să micşoreze şi să distrugă savurarea de către credincioşi a bucuriei în Domnul Cristos. Şi Pavel oftează în acest trup, dar exprimă totodată şi o înştiinţare. Cineva poate fi îmbrăcat şi totuşi să fie găsit dezbrăcat. Este un lucru foarte serios – înseamnă că cineva poate să aibă o mărturie bună şi totuşi să nu aibă viaţă din Dumnezeu. Ce grav este acest lucru! O de s-ar cerceta fiecare, ca să ştie care este situaţia lui, personală. Numai prin naşterea din nou se poate deveni copil al lui Dumnezeu. Ce mângâiere este în această nădejde: „să fim îmbrăcaţi peste acest locaş.” Aceasta se va întâmpla când Domnul Isus va veni la Mireasa Sa pentru a o lua în slavă. Toţi mântuiţii vor primi trupul slavei în care nu va mai exista nici o slăbiciune, nici o durere sau greutate. În această stare vom fi pentru totdeauna cu Domnul în fericire. Care e starea ta? Eşti mântuit? Dacă nu, atunci nu mai amâna!

Veniţi la Isus Cristos. El a adus în Persoana Sa aceste bunuri veşnice care se numesc: iertarea păcatelor, pacea inimii, împăcarea cu Dumnezeu, bucuria adevărată, viaţa veşnică. Aceste bunuri vrea să ţi le dea chiar acum. Primeşte-le din toată inima!

IZVOARE IN DEŞERT

(4 Februarie)

Eu te voi sui pe înălţimile ţării. (Isaia 58:14)

Una din primele legi ale aerodinamicii este că zborul împotriva vântului produce o creştere rapidă a altitudinii. Aripile avionului îl fac să se ridice mai mult când zboară împotriva vântului. Cum a fost învăţată această lecţie? A fost învăţată privind cum zboară păsările. Dacă o pasăre zboară pur şi simplu de plăcere, ea zboară în direcţia vântului. Dar dacă simte un pericol, se întoarce împotriva vântului ca să ia altitudine, şi zboară spre soare.Suferinţele vieţii sunt vânturile lui Dumnezeu. Câteodată ele bat împotriva noastră şi sunt foarte puternice. Sunt uraganele Lui, ducând vieţile noastre spre nivele mai înalte, spre cerurile Lui. Îţi aminteşti o zi de vară când căldura şi umiditatea erau atât de asupritoare încât cu greu mai puteai respira? Dar a apărut un nor negru la orizont şi a crescut din ce în ce mai mare, până când, deodată, a adus o binecuvântare bogată lumii tale. Furtuna s-a dezlănţuit, fulgerele au strălucit şi tunetele au bubuit. Furtuna a acoperit cerul tău, atmosfera era curăţată, o nouă viaţă era în aer, şi lumea ta s-a schimbat.Viaţa umană funcţionează exact pe acelaşi principiu. Când apar furtunile vieţii, atmosfera este schimbată, purificată şi umplută cu noua viaţă, şi o părticică de cer este adusă jos pe pământ. selectat

Înfruntarea obstacolelor ar trebui să ne facă să cântăm. Vântul îşi găseşte glasul nu când suflă în rafale peste o mare deschisă, ci când este oprit de ramurile întinse ale unui pin sau când se loveşte de corzile unei harpe eoliene. Numai atunci harpa are cântece pline de putere şi de frumuseţe. Trimite-ţi sufletul, care a fost eliberat, să măture obstacolele vieţii. Trimite-l prin pădurile neînduplecate de durere şi chiar împotriva celor mai mici dificultăţi şi griji ale vieţii, şi va găsi şi el un glas cu care să cânte. selectat

Fii ca o pasăre care, oprindu-se din zborul ei,

Se odihneşte pe o crenguţă prea subţire.

Şi simţind că aceasta cedează sub ea, cântă,

Ştiind că ea are aripi.

MEDITAŢII ZILNICE -WIM MALGO

(4 Februarie)

«Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.» Evrei 10,35-36

Să faci voia lui Dumnezeu în permanenţă, să fii ascultător în mod constant iată cheile cunoaşterii şi încrederii că El îşi împlineşte întotdeauna promisiunile. Cheia trăirii a mii de adevăruri este numai Isus Cristos. Fiecare promisiune are în schimb o cheie specială. Să luăm de exemplu pasajul foarte cunoscut din Psalmul 37,4-5: «Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Incredintează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra». In aceste două versete avem două promisiuni şi trei chei ale cunoaşterii. Voinţa lui Dumnezeu, cheia promisiunii din versetul 4 este ca «Domnul să-ţi fie desfătarea». Prioritatea cea mai mare o are El, Domnul, abia apoi urmăm noi. Dorinţa noastră sinceră de a-L căuta pe El este răsplătită prin împlinirea tuturor dorinţelor sfinte – lucru pe care Dumnezeu îl face cu bucurie: «… El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima». Să ne uităm acum la versetul şi la promisiunea că «El va lucra». Care sunt cele două chei de care avem nevoie pentru ca El să «aibă grijă» de noi? Prima: «Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului» şi a doua: «Încrede-te în El».

DOMNUL ESTE APROAPE

(4 Februarie)

Să umblaţi într‑un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuţi Lui, … mulţumind Tatălui … care ne‑a eliberat din stăpânirea întunericului şi ne‑a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Sale, în care avem răscumpărarea, iertarea păcatelor. Coloseni 1.10,12‑14

Făcuţi vrednici (2)

Nu numai că am fost făcuţi vrednici pentru moştenirea sfinţilor în lumină, ci Tatăl ne‑a eliberat de asemenea de stăpânirea întunericului. Satan şi îngerii săi sunt „stăpânitorii lumii întunericului“. Orbită de Satan, lumea, în ciuda civilizaţiei, a descoperirilor şi a invenţiilor ei, se află în „întuneric“, care înseamnă necunoaşterea lui Dumnezeu. Creştinul a fost eliberat din stăpânirea întunericului şi adus sub o altă stăpânire, a Aceluia care deţine măreţul loc şi glorioasa relaţie de „Fiu al dragostei Sale“.

Urmează ca Hristos să fie manifestat pe pământ în Împărăţia Sa, ca Fiu al Omului. Însă această Persoană glorioasă sub a Cărei stăpânire am fost aduşi este Cel despre care Tatăl a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultaţi“. Intrând sub stăpânirea Fiului dragostei Sale, suntem nu doar adăpostiţi de orice lucru rău şi îngrijiţi în ce priveşte orice nevoie, ci El Însuşi ne satisface inimile cu dragostea Sa care nu eşuează niciodată. Nu numai că am fost făcuţi vrednici pentru lumină – pentru lumina lui Dumnezeu – ci am intrat sub stăpânirea dragostei, a dragostei Tatălui, descoperită prin Fiul Său.

Ni se aduce aminte de asemenea, în versetul 14, de temeiul drept pe care am fost făcuţi vrednici pentru lumină şi strămutaţi în împărăţia dragostei. Prin lucrarea lui Hristos de la cruce, orice lucru care stătea între noi şi binecuvântare a fost înlăturat, aşa încât putem spune: „Avem răscumpărarea, iertarea păcatelor“, în Hristos.

Poziţia şi relaţia noastră, fiind rezultatul lucrării lui Hristos, trebuie să fie la fel de perfecte ca lucrarea. Felul în care noi înţelegem şi savurăm aceste două binecuvântări poate creşte, însă binecuvântările în sine nu cresc. H. Smith

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

(4 Februarie)

Text: 1 Corinteni 2:1-5

Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur. 1 Cor. 2:3

CARE ESTE SECRETUL CURAJULUI?

Editorul revistei „Parade “, Walter Anderson, a scris o carte intitulată: „Curajul este un cuvânt cu două litere”. Mesajul cărţii este clar şi simplu. Curajul real înseamnă să spui „da” vieţii în loc să te dai înapoi atunci când întâmpini greutăţi. El spune că a avea curaj înseamnă a acţiona cu frică şi nu fără frică. Mai mult ca atât, la un interviu recent luat la „Grand Rapids Press”, el a spus: „Despre toţi oamenii de succes despre care am scris în cartea mea, pot să spun că ei nu numai că au învăţat cum să facă faţă îngrijorărilor sau să trăiască în ele, ei au învăţat să trăiască mai bine chiar din pricina îngrijorărilor.” Apoi descrie o personalitate a vieţii publice care, crede el, a arătat mare curaj şi caracter puternic, tocmai pentru că a spus „da” vieţii după ce a fost umilit şi terfelit înaintea întregii ţări.

După descrierea lui Anderson, apostolul Pavel a fost un om de un real curaj. În 1 Corinteni 2, el singur admite că a trăit cu frică, şi nu fără ea (v. 3). El a spus că a fost „plin de cutremur” în timp ce ducea mesajul lui Cristos la oamenii împotrivitori. Cu toate acestea, Pavel ne spune că a învăţat să trăiască mai bine din pricina acestei frici. În timp ce recunoaşte propriile neputinţe şi neajunsuri, ele i-au dat motivele şi ocazia de-a depinde de puterea Duhului lui Dumnezeu (v. 4).

Doamne, Tu doreşti un astfel de curaj pentru copiii Tăi. Ajută-ne să-Ţi spunem „da”, în ciuda temerilor noastre şi a cutremurului ce ne cuprinde. Ajută-ne ca în slăbiciunile noastre să experimentăm puterea Ta. – M.R.D. II

Când plin de frică şi cutremur
Şi sufletul îţi e îngrijorat,
Adu-ţi aminte căci curajul vine
Când frica-n rugi ai transformat. – D.J.D.

Curajul nu este absenţa fricii, ci victoria împotriva ei

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI, Volumul II

(4 Februarie)

Rut 1.15-8; 2.1-3

Orpa n-a ezitat prea mult. Pe de o parte avea văduvia, sărăcia în compania unei femei întristate şi bătrâne, un popor şi un Dumnezeu pe care nu-i cunoştea, iar pe de altă parte avea propriul popor, afecţiunea rudelor ei, idolii familiari. Cele câteva lacrimi ale ei, uscate repede, ne amintesc de acel tânăr care, iubindu-şi bogăţiile, a plecat foarte întristat, în loc să-L urmeze pe Domnul. „Te voi urma oriunde vei merge”, îi declară un altul lui Isus. Dar Isus îl previne: „Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul” (Matei 19.22; 8.19-20).În cazul lui Rut, toate au fost cântărite cu atenţie: a calculat costul. Decizia este irevocabilă; reprezintă o alegere făcută prin credinţă. Rut se ataşează de Naomi, precum şi de poporul ei, de Dumnezeul ei. Fără să privească înapoi, fără să se lase împiedicată de temeri cu privire la viitor, ea se pune la drum împreună cu soacra ei şi ajunge la Betleem. Denumirea aceasta înseamnă „casa pâinii”, un adăpost prin excelenţă împotriva foametei spirituale. Odată ajunse acolo, cu permisiunea Naomei, Rut pleacă să caute hrană. Şi Dumnezeu o conduce „din întâmplare” (dar cu mână sigură) spre câmpurile lui Boaz, omul pregătit de El ca să-i ofere odihnă şi mângâiere.

SĂMÂNŢA BUNĂ

(4 Februarie)

„ …El a zis: «Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut, ca să fie dus în Egipt.»“

Geneza 45.4

Delicateţea dragostei Domnului

Înaintea lui Iosif, fraţii săi au rămas încremeniţi. Amintirea adevărului că ei l-au vândut ca să fie dus în Egipt trebuie să fi mărit tulburarea din sufletele lor. Cu toate că Iosif este un indicator spre Domnul Isus, trebuie să ne amintim de o împrejurare în care Mântuitorul şi-a arătat delicateţea dragostei Sale, a cărei mărime nu o putem cuprinde şi care străluceşte infinit mai mult decât a tuturor eroilor credinţei.

Ucenicii se certaseră, ca să ştie care din ei va fi cel mai mare. şi nu era singura lor abatere! Domnul şi Învăţătorul lor însă le-a spus: „Voi sunteţi aceia care aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele“ (Luca 22.28). De câtă delicateţe a dat Domnul dovadă când i-a lăudat pe ucenici, pentru că au rămas cu El în încercările prin care a trecut! Domnul ştia că la scurt timp Îl vor părăsi şi vor fugi. Domnul ştia că în adâncul inimii, ucenicii Îl iubeau şi că suferiseră din pricina Numelui Său. Răsplata lor urma să fie că ei vor sta pe tronuri, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Când Petru L-a tăgăduit, aşa cum îi spusese mai înainte Isus, Domnul a privit spre el în momentul cel mai potrivit. Privirea aceasta plină de dragoste a produs căinţa în inima lui Petru. În inimile noastre ar trebui să producă toată admiraţia.

———————–

Meditații primite prin Email