Creștinul de azi, pe de o parte, nu mai are calitățile reclamate de Domnul Isus în predica de pe munte, sare și lumină, dar, pe de altă parte, știe că i se cere să aibă o slujbă duhovnicească de a fi un împreună lucrător cu Dumnezeu pentru lărgirea împărăției creștine.

Țara Israel are un teren arid, asta și în comparație cu alte zone ale lumii, dar Dumnezeu i-a chemat acolo, unde le-a promis că pentru ei – când vor avea o viață de ascultare în dependență de El – prosperitatea le va fi asigurată, dar despărțiți de El nu vor avea belșugul și abundența promisă.

Creștinul, în mod similar, este și el chemat – deși sădit în “firea”unui „pământ uscat, sec și fără apă” –  la o viață înfloritoare și plină de rod,  ca mlădiță altoită în Hristos.

„Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă. Aşa Te privesc eu în Locaşul cel Sfânt, ca să-Ţi văd puterea şi slava. Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale.” (Psalm 63: 1-3)

Cum privești că este țara Israel? O oază în mâna lui Dumnezeu atunci când poporul Îl ascultă și se încrede pe deplin în El?

Cum te privești pe tine, roditor, atunci când ești în ascultare și încredere deplin în Dumnezeu și în promisiunile Lui?

Bunătatea Lui, pentru tine, preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea faci o slujbă duhovnicească pentru El?

Ce-ți cere Domnul?

 Evanghelia lui Pavel către Romani: Romani 12 – Predarea în slujba lui Dumnezeu

„Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Romani 12:1)

Ce spune apostolul Pavel, să facem, pentru îndurarea lui Dumnezeu?

1) să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie

2) să aduceți trupurile voastre ca o jertfă sfântă

Apoi concluzionează: ”aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.”

Cerința pentru creștin este aceea de-a se aduce pe sine însuși pe altar, trup și suflet, după cum tânărul Isaac (care-l preînchipuie pe Mielul fără cusur Isus Hristos) s-a lăsat așezat fără cârtire pe altarul de jertfă de pe muntele Moria. Ascultarea deplină, până la jertfă, a făcut și face chiar mai mult decât jertfa propriu-zisă, nemai fiind nevoie de ea: căci Dumnezeu nu dorește moartea păcătosului ci întoarcea sa deplină la El. Dar așteaptă ca noi să facem pasul acesta, al predării depline, moartea pretențiilor noastre vizavi de ascultarea de Dumnezeu pentru îndurarea și bunătatea Lui.

Să ne aducem ca o jertfă vie. Nu ca una moartă care nu mai poate și  nici nu mai trebuie să gândească și/sau  să slujească, ci vie, care în orice moment își jertfește eul – pretențiile și dorințele firești ale trupului – luând o decizie conștientă și voită, aceea de a face asta și aia (totul) în concordață cu voia lui Dumnezeu, în ascultare și încredere în El.

Să ne aducem ca o jertfă sfântă. În predica de pe munte Domnul cere: „Voi fiţi, dar, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” – stare reclamată și de apostolul Petru: “Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. Căci este scris: “Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt“. (Matei 5:48; 1Petru 15-16)

Așadar fraților, starea noastră a creștinilor trebuie să reflecte în întregime dependența de Dumnezeu, dar și ascultarea de El în toate aspectele vieții.

Dumnezeu ne invită să experimentăm predarea totală în mîna Lui și să umblăm și să trăim prin credință. Să fim ca o jertfă, cu o viață de abandonare deplină, prin credință, în promisiunile iubirii Lui.

Asta e cerința. Și vine în contrast cu nepăsarea, indiferența, neîncrederea, superficialitatea, compromisurile la care aderă creștinul de astăzi. Nu mai este frică de Domnul, nu mai este iubirea fierbinte de Dumnezeu, de îndurarea și bunătatea Lui… fiind doar de pe buze!

Domnul vrea să-și arate îndurarea și bunătatea păstrate pentru cel credincios și ascultător. El dorește să lucreze prin fiii și ficele Sale la lărgirea împărăției Sale.

Dar întrebarea care se pune este aceasta: sunt eu dispus să mă jertfesc?

Sunt gata să-mi las agenda mea zilnică, plăcerile și prioritățile mele? Îl voi pune pe Dumnezeu și Mântuitorul Isus pe primul loc, Ce vrea El, nu voia mea, nu plăcerea mea?

Frați și surori, e timpul celui de-al 12-lea ceas,: să ne lăsăm sacrificați pentru îndurarea Domnului. Căci viața dedicată Lui trebuie să înceapă acum; acum trebuie să-mi pierd viața mea a plăcerilor mele, ca s-o câștig pe aceea a  veșniciei cu El. Așa și astfel vom ajunge la o viață normală cu Dumnezeu, sacrificându-ne eul plăcerilor firii, intrând astfel pe calea slujbei duhovnicești.

Probabil cunoașteți istoria care spune că o fetiță, ascultând predicarea din Romani 12:1, la timpul închinării adunării prin ceea ce voiau să dea pentru biserică și săraci, ea s-a predat pe sine, trupul ei micuț, în întregime, așezându-se voluntar în colectă.

Dar cunoaștem și această pildă a Domnului, spusă preoților și bătrânilor poporului:

Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dintâi şi i-a zis: “Fiule, du-te astăzi de lucrează în via mea!” “Nu vreau“, i-a răspuns el. În urmă, i-a părut rău şi s-a dus.

S-a dus şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: “Mă duc, doamne!” Şi nu s-a dus. Care din amândoi a făcut voia tatălui său?” “Cel dintâi”, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: “

Adevărat vă spun că vameşii şi curvele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu. (Matei 21: 28-31)

Chemarea și oferta Domnului este pentru toți: Veniți la Mine…Luați jugul Meu …

“Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze. Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.” ( Luca 9:23-24)

Îți dorești această slujbă duhovnicească?

(Text inspirat din Motivația de Rugăciune din 28 ian ’15 de la biserica din Hickory-NC)