Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

 Evrei 13.16

 .     UN BĂIAT  dintr-o familie credincioasă, care o ducea greu din cauza venitului mic, trebuia să suporte la şcoală multă batjocură din cauza credinţei şi a nădejdii lui. Într-o zi, un coleg bine îmbrăcat l-a întrebat: „Dacă te rogi atâta, de ce nu-ţi dăruieşte Dumnezeu mai mult?“

Băiatul i-a răspuns cu mult curaj, aşa cum auzise din gura tatălui său:

– O, Dumnezeu dă, dar dă prin oameni.

Celălalt a râs şi a spus:

– Ei, atunci de ce nu i-a spus cuiva să-ţi dăruiască nişte haine noi?

Băiatului i s-a umplut ochii de lacrimi, căci îşi dorea de mult timp alte haine şi, suspinând, a răspuns:

– Cu siguranţă, Dumnezeu a îndemnat pe cineva să mă ajute, dar acela a uitat!

Ocazia de a face dărnicie, o binefacere, o avem numai în această viaţă. După ce trecem din viaţă, este prea târziu. Cât de mult ar trebui să ne gândim la cuvintele Scripturii:

„Cine asupreşte pe sărac, batjocoreşte pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinsteşte pe Ziditorul său. Cine are milă de sărac, împrumută pe Domnul, şi El îi va răsplăti binefacerea“ (Proverbe 14.31; 19.17)

*

Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.

 Evrei 13.1

Duminică dimineața în Biserica Baptistă din Hickory-NC, din Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit un frate musafir,  Dorel Lador din Biserica Baptistă din Florida. Fratele Dorel se afla la Hickory mânat de un eveniment fericit în familia sa: Sărbătoarea logodnei fiicei sale, Bianca, cu tânărul George Roșca. În cuvântul împărtășit în Adunarea Domnului, a subliniat îndeosebi trei idei importante:

(1) Ca tată, a simțit clar că Domnul, pentru lucrarea Sa,  are un plan special pentru Bianca și George. Iar ei trebuie să stea aproape de Dumnezeu ca să poată pricepe care este planul Său pentru ei, ca prin viața lor, ei să-L onoreze și să-i proslăvească Numele din toată inima.

(2) Domnul are pentru noi niște promisiuni extraordinare. Una, pe care o menționez acum, este aceea că omul neprihănit, e destul de probabil să cadă și el, însă cel neprihănit cade pe cale, nu alături de cale.

“Domnul întărește pașii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborat de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalm 37: 23-24)

Apostolul Pavel s-a inclus și pe el în categoria asta: „Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtorare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi.” (2 Corinteni 4:8-9)

Dacă ești trântit jos de Uzurpatorul, înșelătorul și tatăl minciunii, află că te poți baza în întregime pe promisiunea Domnului: “Domnul întărește pașii omului, când Îi place calea lui; dacă se întâmplă să cadă, nu este doborat de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” (Psalm 37: 23-24)

(3) O întâmplare din viața fratelui  Dorel, povestită adunării:

«Trăind în America din ani de după Revoluție, am avut totdeauna pe inimă și binefacerea față de cel lipsit, aflat în nevoi, rămas în Țara mea natală, România. Și astfel, anul trecut, fiind într-o astfel de vizită în România aveam pe inimă această lucrare în Numele Domnului, să ajut o femeie săracă care avea și trei copii de întreținut.

În acea zi la care mă refer, ne deplasam cu familia într-o mașină ghidați de o vrednică româncă de credință ortodoxă, din locurile județului de unde plecasem (Arad?). În urma unor informații primite de la frați, stabilisem s-o ajut financiar pe aceast femeie nevoiașă și foarte bolnavă. Iar în acea zi deja ne aflam pe drumul de întoarcere și de încheiere a călătorie pentru ziua aceea, deoarece ne simțeam obosiți de drumul făcut. Dar femeia ghid zice: „Nu cumva e ăsta satul în care doriți să căutați pe femeia aceea?” „Da, ăsta e numele satului, dar nu putem merge acum, că deja suntem prea obosiți și e destul pentru astăzi” – răspund eu hotărât. Dar femeia insistă. „Ar fi bine ACUM, de ce să nu rezolvăm ACUM, cum să mai revenim altădată?” Încerc din nou să mă opun, când îmi dau seama că Domnul dorește să mergem ACUM la sora noastră.

Ne apropiem de casa ei. Un gard mic îi delimitează ograda. La zgomotul nostru, parcă așteptându-ne, din casă iese o femeie suferindă, traversând anevoie curtea, legănându-și corpul dintr-o parte într-alta, din cauza bolilor care au năpădit-o, câteva, și toate grave, care i-au adus dureri de inimă, de reumatism, de diabet și un spor în greutate. După prezentări, intrăm în casă. Din vorbă în vorbă, femeia ne-a mărturisit:

„Astăzi nu mai aveam nimic ce să le dau celor trei copii, pe care-i vedeți aici, ca s-și mai aline foamea. În rugăciune l-am implorat pe Tatăl din cer că nu mai avem nimic de mâncare, nimic ce să pun pe masă înaintea copiilor înfometai. Dar Tatăl vede și știe asta. Că cei trei copii ai mei așteaptă pâinea din cer. Și L-am rugat ca astăzi, acum nu mâine, să-mi trimită un ajutor prin cineva. Că El e Tatăl nostru și El poate. Nimic pentru El nu-i imposibil. Dar, astăzi, ACUM. Nu mâine. Căci El este Dumnezeu!”

Când am văzut sărăcia, boala și lipsurile din acestă familie, povestea ei și rugăciunea disperată și insistentă la Tatăl nostru din Cer, m-au copleșit lacrimile, cât și purtarea de grijă, iubitoare, a Domnului nostru Isus Hristos. Am ieșit în grabă în grădină, sub un pom, să-mi descarc sufletul și să-i mulțumesc Domnului!»

Niciodată să nu uitați să faceți un bine cuiva aflat în mare nevoie. Nu uitați, că facerea unui bine, binefacerea și dărnicia, aceste jertfe îi plac Domnului nostru!

Căci Domnul vrea să lucreze prin noi, El vrea să fie grorificat prin intrevenția iubirii noastre față de cei aflați în nevoi. Domnul fost glroificat prin mărturia fratelui Dorel, iar frații și surorile prezente în sală au fost impresionați până la lacrimi de purtarea de grijă „instant” a Domnului nostru. Glorie Lui în veci! Amin.