Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, şi pierde pe una
din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci şi nouă pe islaz, şi se
duce după cea pierdută, până când o găseşte?  – Luca. 15,4.

Un copil al lui Dumnezeu nu poate niciodată să-şi piardă dreptul acesta, asemeni ca un copil care rămâne pentru totdeauna copilul părinţilor.

Copilul lui Dumnezeu poate să decadă dar nu-şi pierde moştenirea de copil. Dumnezeu are lucrări şi căi pentru a-l readuce acasă. Aceasta a simţit-o un copil al lui Dumnezeu care a decăzut ani întregi în lume unde a gustat amărăciunea ei.

Odată era fericit cu copiii lui Dumnezeu pe calea îngustă a credinţei, până când Satana l-a vrăjit. Situaţia familială era tragică, comuniunea cu credincioşii şi în mod special comuniunea cu Domnul său erau pierdute. El a trăit în păcate grosolane şi a făcut-o mai grav ca necredincioşii.

După 15 ani a primit o boală gravă la gât, care pe zi ce trecea se înrăutăţea. A fost chemat un renumit profesor doctor. După o scurtă consultaţie a spus către pacient: „Dacă veneaţi cu doi ani mai devreme aş fi putut să vă ajut. Acum este prea târziu.”

Această expresie l-a lovit puternic. I-a fost limpede, și prin  „Eu trebuie să mor!” Dumnezeu S-a servit de această boală pentru a-l readuce pe calea cea bună. El s-a închinat în faţa Domnului în adevărată pocăinţă şi a găsit iertarea. La fel soţia şi credincioşii l-au iertat din inimă. Ce dureri a trebuit să sufere!

Când îl vizitam îmi spunea totdeauna printre lacrimi: „Pentru mântuirea mea mi-a fost dată această durere!” Domnul şi-a găsit oiţa şi a readus-o. El s-a dus bucuros la Domnul. Ce avertizare pentru toţi credincioşii. Trebuie să ne temem mai mult de viclenia Satanei decât de puterea lui. „îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Din Calendar biblic, primit prin Email)