Cântarea în Biserica Domnului

Cântarea comună în Adunarea Domnului

Între activitățile care se fac în Casa Domnului, muzica și cântarea sunt deosebit de importante, deoarece acestea sunt cele care creează atmosfera și pregătesc și sensibilizează sufletele participanților pentru a fi în părtășie și pentru a putea primi binecuvântarea Lui.

Cântarea are menirea ei în biserica lui Dumnezeu și trebuie să i se acorde locul și rolul ei duhovnicesc, bine definit, cu toată seriozitatea și responsabilitatea pe care ne-o pretinde Dumnezeu.

“David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el.” (1 Samuel 16:23)

Celui rău nu-i place lauda și închinarea care-i sunt aduse lui Dumnezeu. Și pleacă de-acolo. Însă Diavolului îi place când este gălăgie, ritm, nelinște, zbenguială, joc, o bucurie zgomotoasă, când oamenii se bucură de orice – numai de Dumnezeu NU – când oamenii se laudă pe ei, se înalță pe ei, când ei umblă pe calea folclorului, a lumii.

Când ne pregătim să-L onorăm și să-L cinstim cum se cuvine pe Regele nostru, trebuie să venim înaintea Lui cu ceea ce-i place Lui și este după voia Sa. Nu putem veni neglijenți cum au făcut-o un Cain, fratele lui Abel, sau un Saul, împăratul Israelului. Jertfa acestora, a lui Cain și Saul, nu a fost primită de Dumnezeu, asta deoarece ceea ce aduceau ei era o scârbă înaintea Lui!

1. Cântare duhovnicească aduce lauda și închinare lui Dumnezeu

În Exod 15:1-19 avem un prim model de cântare de laudă a lui Dumnezeu.

Accentul cade pe cine este Dumnezeu, pe caracterul și atributele Lui, pe măreția și puterea Lui nemărginită („La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele, s-au ridicat talazurile ca un zid și s-au închegat valurilr în mijlocul mării.”), bunătatea și îndurarea Lui („prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit și ai izbăvit pe poporul acesta”), pe lucrarea Lui care a făcut-o și o face pentru poporul Lui.

Centrul cântării lor este Dumnezeu.

Despre ei, despre popor, se vorbește despre trăirea lor, despre atitudinea lor: frica lor, cum au strigat către Domnul, de faptul că Dumnezeu este tăria lor; exprimă conștiința lor; nu spune mare lucru despre ei, decât că sunt salvați.

Vorbește și depre vrășmași, că Mâna Lui dreaptă, i-a zdrobit; despre măreția Lui care i-a tântit pe vrășmași la pământ; despre mânia Lui care îi mistuie ca pe o trestie pe vrășmași.

Cântarea vorbește despre un eveniment specific.

Cei care o cântau (peste ani) știau când și de ce a fost scrisă.
Toți participă la părtășia de laudă și închinare.

Cântarea are și elemente de profeție, vorbește și despre ce va fi în viitor:

„Popoarele vor afla lucrul acesta şi se vor cutremura….Îi va apuca teama şi spaima; iar văzând măreţia braţului Tău, vor sta muţi ca o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne! Până va trece poporul pe care Ţi l-ai răscumpărat. Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, în locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, la Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!
Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.” (15:14-18)

Mesajul este esențial
Dumnezeu este în centrul atenției și laudei
Participă tot poporul la cântarea de închinare și laudă

2. Cântarea care nu-i aduce laudă și închinare Domnului este lumească (drăcească, firească)

În Numeri 21: 17-18: „Atunci a cântat Israel cântarea aceasta:

«Ţâşneşte, fântână! Cântaţi în cinstea ei!
Fântâna pe care au săpat-o căpeteniile,
pe care au săpat-o mai marii poporului,
cu toiagul de cârmuire, cu toiegele lor!»”

Ce putem spune despre această cântare?

Cântarea este făcută de în urma unui eveniment
Nu este făcută de un om duhovnicesc
Cântarea este …folclor
Cântarea nu-L onorează și nu-L glorifică pe Dumnezeu, cine este El și ce a făcut pentru popor
Cântarea cinstește fântâna și căpeteniile poporului!
Cântarea denaturează adevărul lui Dumnezeu, El sursa tuturor binecuvântărilor poporului:

„De acolo s-au dus la Beer. La această fântână, Domnul a zis lui Moise: “Strânge poporul şi le voi da apă.“ (Numeri 21:16)

Comun acestor două cântări este:

au fost create în urma unui eveniment important din viața poporului
au fost create în urma unei izbăviri primite din Mâna Domnului Dumnezeu

Deosebirea constă în:

cui i se aduce cinstirea?
Puterea și măreția unde este văzută? În Dumnezeu, creatorul și atotputernicul în toate? Sau în căpetenii, în îndemânarea lor primită de la Dumnezeu, în toiegele lor?
***

3. Grupul de cântăreți fac spectacol în biserică

Am invitat odată pe o doamnă profesoară, ortodoxă, prietenă a familiei noastre, la un serviciu din Casa Domnului, de prin anul 1998. Pentru noi ai casei totul părea ok. Au fost și cântări comune cu toată adunarea, dar, fiind duminică după-masa, au cântat mai mult câțiva tineri, poate era și o chitară nu numai muzica de la orgă.

După spectacolul la care asistase, profesoara, care se apropia de pensie, întrebând-o cu speranța că s-a întâmplat ceva bun „cum ți-a plăcut?”, spre surprinderea mea a răspuns cu un neascuns reproș: “…ce am văzut nu pare a fi închinare. E mai mult un spectacol!…” Afirmația ei, pe moment, m-a blocat. M-a întristat și oensat. Însă, totul mi-a devenit dintr-oadată clar.. și n-am mai putut spune mai nimic la aprecierea ei pertinentă!

În biserica cu grup de cântăreți și stație de amplificare, nu mai simțim nici noi, dar nici musafirii nepocăiți dinafara:

teama sfântă de Dumnezeu
înălțarea Lui Dumnezeu cu tot dinadinsul prin ceea se face
starea de sfințenie a poporului la închinare
Nu se vorbește (cântare, poezie, îndemnuri… șitot ce se face) strict numai duhovnicește. Nu sunt numai cei care au primitdarul de slujire de la Dumnezeu. Sunt dominați de “daruri lumești”, fac ce „pot și știu ei.” – încălcând îndemnul apostolului: “Ca nişte buni ispravnici ai harului felurit al lui Dumnezeu, fiecare din voi să slujească altora după darul pe care l-a primit. Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu.” (1 Petru 4: 10-11)
În biserică, cu rugăciune și post de la cele lumești, trebuie să se urmărească instaurarea stării unde să se manifeste lucrarea nemijlocită a lucrării Duhului: – “Dar, dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că, în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru.” (1 Corinteni 14: 24-25)

4. Promovarea Cântărilor Duhovnicești în Biserica Domnului

Renunțarea la grupul de cântăreți și stație de amplificare
Eliminarea decibelilor (zgomot, gălgie etc) din Casa Domnului – Locul unde trebuie să se audă susurul bând al Duhului, locul unde arfa trebuie să sune în liniște ca să poată alunga cusele și prezența Diavolului!
Ordinarea de conducători (la nivel de prezbiter sau de pastor, după mărimea bisericii) cu închinarea și lauda prin cântări comune duhovnicești (Muzica + Versurile), cu toată adunarea, nu prin aparatură de amplificare care acoperă glasul plăcut al mulțimii de creștini care se închină într-un cuget și-o simțire Creatorului lor, ajutat de pian sau orgă