Numai în ascultare poți aduce o jertfă plăcută Domnului

Ascultarea: Jertfa de miros plăcut

Atitudinea noastră are un rol esențial pentru viață. Ea ne situează pe cale, lângă cale sau pe drumul fără de Dumnezeu în lume.

Majoritatea personajelor sfintelor scripturi (în momente cheie) au ales neascultarea față de Dumnezeu. Așa a fost cu Eva care a ascultat de șoapta celui rău și de propriile instincte care au împins-o să ia din fructul oprit de Dumnezeu.

Așa a fost și cu Cain – el nu a avut o inimă pentru Dumnezeu, iar jertfa adusă de el n-a plăcut Domnului. De fapt, la o confruntare deschisă între gelozie-ură-iubire, primele două s-au ridicat deasupra iubirii de frate și de Dumnezeu, și l-a urât de moarte pe fratele său Abel și l-a omorât.

Cain a adus și el o jertfă Domnului Dumnezeu, dar neglijentă, plin de sine și în neascultare. Însă Abel a fost altfel, el a adus o jertfă de un miros plăcut Domnului.

”Prin credinţă a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain. Prin ea a căpătat el mărturia că este neprihănit, căci Dumnezeu a primit darurile lui. Şi prin ea vorbeşte el încă, măcar că este mort.” – Evrei 11:4

Prin jertfa ta mărturisești Domnului cum ești! Aici e vorba despre credința (atitudine) și faptele credinței. E important ce faci, dar cu mult mai important este atitudinea – Credința – care te mișcă să faci fapta.

„Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre jertfa lui.” (Geneza 4:4) Un om plăcut Domnul știe și ascultă: căci „fără vărsare de sânge nu este iertare” (Evrei 9:22)

Orice credincios, cu o atitudine ascultătoare, nu vine înaintea Domnului decât cu o jertă de sânge:

„Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” (Romani, 3:23-24)

Nu poți veni înaintea Domnului cu jertfa ta – oricare ar fi ea, o rugăciune, o cântare, un bine pe care vrei să-l faci pentru aproapele, o laudă și o mulțumire Domnului pentru promisiunile Lui și ajutorul Lui nemijlocit primit în fiecare zi, un dar în Numele Domnului făcut cuiva aflat în nevoie etc – decât mișcat de credința ta în Sângele ispășitor care te curăță de orice nelegiuie și întinare.

Marele preot Eli a tolerat neacultarea și batjocura copiilor săi…”Eli era foarte bătrân şi a aflat cum se purtau fiii lui cu tot Israelul a aflat şi că se culcau cu femeile care slujeau afară la uşa Cortului întâlnirii. […] Pentru ce călcaţi voi în picioare jertfele Mele şi darurile Mele…?” (1 Samulel 2:22; 29)

Împăratul Saul nu a avut o inimă cu totul supusă și smerită înaintea Domnului, el a dorit să fie cinstit de oameni, nu avut ca obiectiv să placă mai întâi Domnului și toate celelalte lucruri veneau ca un bonus. A fost neascultător față de cuvântul venit prin prorocul Samuel:

”Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lângă el tremura. A aşteptat şapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă Saul. Atunci Saul a zis: “Aduceţi-mi arderea de tot şi jertfele de mulţumire.” Şi a jertfit arderea de tot. Pe când sfârşea de adus arderea de tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine. Samuel a zis: “Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: “Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine…” (1 Samule 13: 7-11)

«Samuel a zis lui Saul: “Ai lucrat ca un nebun şi n-ai păzit porunca pe care ţi-o dăduse Domnul Dumnezeul tău.”» (1 Samule 13: 7-11)

La fel, tot neascultător a fost împăratul Saul cu lucrurile date de Dumnezeu spre nimicire. Din prada de război a păstrat o parte pentru a aduce jertfe Domnului:

«Samuel a zis: “Ȋi plac Domnului mai mult arderile de tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor.”» (1 Samuel 15:22)

Fraților, să ne venim în sfârșit în fire și să înțelegem și să trăim cu determinare acest adevăr neschimbător: Jertfa, fără ascultare, e o scârbă înaintea Domnului. (Prov.15:8)

Asultarea face mai mult decât jertfele.

***

Domnul este exemplul cel mai grăitor în  ascultare. El a venit pe pământ, a prăsit gloria de Dumnezeu și s-a smerit, și a sufeit moartea, și încă moarte de cruce, pentru a-L asculta pe Tatăl și a împlini voia Sa; și pentru că ne-a iubit pe noi, păcătoșii, ca să ne aducă la ascultare și iubire.

“Eu nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.” (Ioan 8:28)

“Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac. […] Le-am dat Cuvântul Tău;”  (Ioan 17:4; 14)

“El [Hristos] fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui,  măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.” (Evrei 5:7-8)

Prin suferință, vom putea și noi să învățăm ascultarea. Și, prin crucea Domnului nostru Isus Hristos, lumea să fie răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!

Domnul să ne dea și voința și înfăptuirea de care avem nevoie. Amin.