Felicitari Occidentului! Felicitari Europei crestine! Felicitari NATO!
Dupa mai bine de zece ani de actiuni militare in Afganistan, si miliarde de dolari cheltuiti pentru formarea unei societăți civile acolo, nici Occidentul, nici Europa crestină, nici NATO nu au putut asigura in Afganistan libertatea religioasă.
Cu câțiva ani în urmă Talibanul a distrus ultima biserica creștină din Afganistan, efectiv eradicând creștinismul acolo. Afganii care încă îndrăznesc să se identifice ca fiind creștini sunt hărțuiți de autorități ori expluzați in India. Nici America nici Europa nu le acordă azil politic. Persecuția crâncenă a creștinilor afgani continuă fără ca occidentalilor să le pese.
Recent am dat peste povestea tristă a ultimului creștin cunoscut, se pare, în Afganistan, un tânăr de 32 de ani, numit Iosif, convertit acum câțiva ani la creștinism.
Povestea lui a fost publicată pe 21 iunie în New York Times. Ea ne amintește că trebuie să pledăm pentru libertatea religioasă a creștinilor persecutați în toată lumea și să prețuim libertatea religioasă pe care noi încă o avem în România. Titlul articolului este “A Christian Convert, on the Run in Afghanistan” (“Un convertit crestin, fugar in Afganistan”) L-am abreviat si tradus pentru dvs. Lectură placută.
Creștin Fugar în Afganistan
“Trupul meu e în închisoare, dar sufletul meu e liber” (Iosif, tânărul afgan)
Într-un subsol întunecos la marginea capitalei Afganistanului, Kabul, Iosif își citește Biblia albastrș și jerpelită la lumina unei lămpi de petrol, așa cum a făcut-o vreme de mai multe săptămâni de când a fugit de familia lui din Pakistan. Puținele lui lucruri personale stau lângă el în subsolul de 3 pe 3 metri, săpat în piatră și în pământul brun care se prăbușește. El ține o cruce de lemn pe care e înscris un text din Predica de pe Munte, un pachet de țigări Esse, și o mică pungă de plastic în care își ține documentele care îi atestă convertirea la creștinism. Documentele acestea sunt motivul pentru care se ascunde să-și scape viața. In teorie, legile Afganistanului protejază libertatea religioasă, dar în realitate, atât în Afganistan cât și în alte țări musulmane, este că renunțarea la Islam înseamnă o crimă pedepsită cu moartea.
Cumnatul lui Iosif, Ibrahim, a sosit recent în Kabul, lăsându-și în urmă în Pakistan familia și afacerile, pentru a-l afla pe Iosif, apostatul familiei, ca să-l omoare.
Gasit la telefon, Ibrahim, care foloseste doar prenumele, a oferit unui reporter de la New York Times $20.000 să-i spună unde se ascunde Iosif. “Dacă îl aflu, după ce mă ocup de el, o să-i omor și fiul, pentru că fiul lui e bastard”, spune Ibrahim, făcând referință la baiatul de 3 ani a lui Iosif. “El nu e din tată musulman”.
Pentru Iosif, în vârstă de 32 de ani, care cere să fie identificat doar după numele lui crestin pentru a-si proteja soția si fiul, calea la crestinism a fost doar un segment al unei călătorii de viață mult mai lungi, inclusiv un an care l-a dus prin Turcia, Grecia, Italia si Germania, căutând refugiu de violența din Afganistan. Dar în fiecare loc în care s-a oprit, Iosif a dat de bucluc. A fost deținut în Grecia și deportat din Germania, și a locuit în străzile Italiei înainte de a înțelege că nu va dobândi fericirea în Europa, unde cererea lui de azil politic nu ajungea nici unde. A plecat de bună voie din Italia în Pakistan pentru a fi cu soția și fiul lui, dar nici asta nu mai este o opțiune viabilă. Cum nu e viabilă nici reconvertirea lui la Islam. “Mi-am moștenit credința, dar am văzut atât de multe lucruri care m-au făcut să-mi lapăd convingerile religioase”, zice Iosif. “Chiar dacă voi fi ucis, nu mă reconvertesc la Islam”.
Creștini persecutați în Afganistan
La nivel oficial, in Afganistan nu există crestini afgani. Puținii afgani care practica crestinismul o fac in ascuns de teama persecutiei, mergind la doar o mână de biserici ascunse care se bănuiesc că există in Afganistan. Cetățenii străini folosesc capelele din ambasade, dar ele sunt practic inaccesibile cetățenilor afgani. Doar o mână de afgani convertiti la crestinism au aparut in ultima decada, si guvernul afgan de obicei îi trateaza fără milă: li se cere să se lapede de crestinism, si dacă refuză sunt expulzati in India, unde există o biserică afgană în creștere în New Delhi.
Intr-o țară ca Afganistan măcinată de sărăcie si război si împărțită etnic, pietatea islamica ofera afganilor un rar fir de solidaritate națională. A respinge Islamul e văzut ca un act de trădare. Asta îl lasă pe Iosif fără opțiuni de protecție. Nici chiar politia nu i-ar veni in ajutor. Convertitii la crestinism declară că sunt bătuți si chiar abuzați sexual in detenție. Familia lui Iosif din Afganistan nu-i este nici ea de mare ajutor: unchii lui și ei îl caută si vor să-l prindă.
Iosif spune că si-a pierdut credința cu mult timp înainte de a ști ce o va înlocui. Cei mai mulți dintre frații si surorile lui au emigrat in Germania când el încă era adolescent, dar el a rămas acasă să ingrijească de părinții lui mai înaintați in vârstă. In timpul zile conducea un taxi si studia medicina, si a obtinut o diploma de la Universitatea de Medicina din Kabul. A supravietuit războiul civil, dictatura Talibanului, invazia militară occidentală, dar un assasinat pe care l-a văzut in 2009 de aproape care l-a lăsat pe un baiat de 8 ani mort l-a convins să plece din Afganistan. A imprumutat bani de la familia lui si a lucrat in doua locuri simultan pentru a putea plăti un traficant de persoane care să-l ducă ilegal in Europa. A lăsat în urmă pe mama lui, care a murit curând după aceea, și soția lui însărcinată care s-a mutat în Pakistan să stea acolo cu familia ei.
Peregrin în Europa
Amintirile lui Iosif despre calatoria lui sunt memorii de bucurie si disperare: locurile frumoase din Istanbul; gardul ghimpat intre Turcia si Grecia si mâinile lui încleștate pe gard; trei zile grele si furtunoase pe o mică navă spre Italia; înotul până la țărmul Italiei; o călătorie până în Germania folosind pașaportul unui cetățean pakistanez care nu i se asemăna de loc; și străzile dezolante ale orașului Hamburg de unde l-au luat frații lui.
In Hanovra, aproape de locul în care locuiau frații lui, Iosif a aflat o biserică protestanta unde se vorbea farsi [Nota AFR: limba populatiei Iranului], si unde a inceput să meargă, dar la inceput doar să urmarească slujba. “Dupa ce am dat la o parte convingerile mele islamice, am trăit intr-un gol spiritual”, zice el. “Pe vremea aceea am studiat diverse religii: budismul, hinduismul si crestinismul. Dar studiam si Islamul”. Dupa 15 zile in Germania s-a predat autoritatilor si a cerut azil. A fost deținut într-un lagar pentru refugiați unde monotonia era întreruptă doar de vizitele misionarilor.
“Cred că am fost impresionat de personalitatea lui Isus”, zice el. “Faptul că a venit între oameni să ne ia păcatele, asta m-a mișcat. I-am admirat caracterul si personalitatea chiar înainte de a fi fost botezat în creștinism”.
Când a fost eliberat să poată locui cu sora lui în Kassel, s-a întors la biserica din Hanovra și s-a convertit, o decizie pe care frații și surorile lui au acceptat-o cu mințile dechise.
Liniștea însă a fost de scurtă durată. Autoritățile germane l-au arestat din nou si l-au deportat in Italia pentru că nu a cerut azil în prima țară din Uniunea Europeana în care a ajuns, așa cum cere legea.
Fără familie ori prieteni, in Italia, a căutat ajutor pe la biserici si servicii de caritate care i-au dat hrană dar nu și adăpost. Fără casă, fără bani, în depresie și cu sănătatea șubredă, Iosif s-a dat bătut și s-a dus să locuiască cu sotia lui si familia ei in nordul Pakistanului.
Fiind constient de miza secretelor vieții lui, a pus documentele privind azilul si convertirea lui la crestinism pe un flash drive pe care-l purta mereu in buzunar. Dar intr-o zi a lăsat flash drive-ul acasă. În timp ce era plecat cu treburi, unul din frații soției lui a împrumutat flash drive-ul să salveze un document de-al lui, și a dat peste documentele lui Iosif. Când Iosif s-a întors acasă, rudeniile lui l-au apucat de gât și l-au bătut. “I-am legat mâinile și picioarele și am vrut să-l omorâm”, a zis Ibrahim. “Dar a intervenit tatăl meu, zicând că vrea mai întâi să vorbeasca cu familia lui”. Acesta mai zicea că va contacta pe unchii lui Iosif pentru un sfat. Între timp Iosif a fost închis într-o cameră, legat la mâini și la picioare.
Liniște în suflet
In toiul nopții Iosif a reușit să scape, și a evadat din casă fără să poată să-și ia rămas bun de la soție și băiat. A prins un autobuz de noapte către granița cu Afganistanul. Pe drum a sunat un prieten din copilărie cerându-i ajutorul, apoi a sunat-o pe sora lui din Germania, lăcrimând la telefon.
Prietenul din copilarie l-a ajutat, ascunzându-l in subsolul unei case părăsite si aducându-i mâncare o dată pe săptămână. Ajutorarea unui convertit la crestinism este la fel de periculoasă in Afganistan ca si a fi convertit. Pentru Iosif, care recent si-a schimbat locul unde se ascunde, timpul trece foarte încet, fără a fi în compania nimănui decât a Bibliei lui. Aude afară rugăciunile musulmane, ceea ce îi amintește că e aproape de pericolul care-l paște în permanență. “Când mi-am abandonat convingerile, a fost foarte dificil pentru mine să discut cu oamenii”, zice el trăgând din țigară. “Era ca într-o închisoare imaginară”. Apoi făcu o pauză, în timp ce lumina lămpii de petrol îi proiecta umbra lungă pe perete. “Acuma, însă, e chiar invers”, zice el in final. “Trupul meu e în inchisoare, dar sufletul meu e liber”.
Versiunea integrala a articolului in engleza poate fi citita aici: http://www.nytimes.com/2014/06/22/world/asia/afghanistan-a-christian-convert-on-the-run.html?_r=1
Materiale de genul celui publicat astazi redăm frecvent in editia de marti a buletinului saptaminal AFR. Le puteti citi abonându-va conform instructiunilor de mai jos.
VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atât la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.
HAPPY FOURTH!
Uram tuturor cititorilor nostri din Statele Unite un Happy July Fourth! Vă dorim un weekend relaxant si plăcut cu familia.
FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.
ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la office@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania