Suntem obisnuiti sa operam cu concepte-denumiri pe care le aplicam in toate domeniile vietii. Unele din acestea sunt “bun” si “rau”. Doua elemente antinomice care se intretin una pe alta, adica sunt termeni contrarii care au drept nota definitorie absenta celuilalt, si fiecare din ei este negatia celuilalt.

Vorbind despre Dumnezeu, caci El este subiectul nostru, cand spui “Dumnezeu nu iubeste pe toata lumea”, la prima vedere pare ca Dumnezeu joaca un rol negativ, iar ceea ce ne induce in eroare este negatia “nu”. Deci in acest caz “bunul Dumnezeu” cum il numesc majoritatea, devine negatia acestuia.

Sintagmei “Dumnezeu nu iubeste pe toti” ii corespunde “Dumnezeu iubeste pe unii”, acelasi lucru dar pozitiv, ceea ce inseamna ca, pe de o parte Dumnezeu iubeste, pe de alta parte Dumnezeu nu iubeste, adica iubeste pe unii iar pe altii nu. Aici, insa, se incalca principiul logic al noncontradictiei, care precizeaza ca “o propozitie nu poate fi si adevarata si falsa in acelasi timp” sau “Doua propozitii nu pot fi simultan adevarate”. Dumnezeu, daca l-am lua conform acestei afirmatii, ca nu iubeste pe toata lumea, adica numai pe unii, ar insemna sa fie si rau si bun in acelasi timp, adica bun fata de unii si rau fata de altii, cea ce nu este posibil, conform principiului mai sus mentionat.

Continuarea doarpelerin

Sursa: http://doarpelerin.wordpress.com/2014/06/10/principii-logice-ale-dragostei-lui-dumnezeu/