Cultele creștine evanghelice se întrepătrund cu celelalte culte acolo unde te-ai aștepta mai puțin

Fapt cunoscut, în Biserica Protestantă Episcopală din SUA, creștinul este un protestant catolic, biserica fiind în relații strânse cu Biserica Anglicană. În aceste biserici episcopale  femeile pot și sunt hirotonite și ridicate în rang în cadrul bisericii.

Din anul 2006, la conducerea Bisericii Protestante Episcopale Americane este instalată dna Katharine Jefferts Schori.

Biserică Episopală recunoaște și promovează “drepturile” homosexualilor și ale lesbienelor (oficiază căsătoriile lor) în detrimentul creștinismului biblic, mergând pe drumul  satanist al revoluției sexuale occidentale.

Iar Mitoslav Volf  este activ pe această linie a ecumenismului încă din 1985, fiind partea penticostală (?!) în relația de ecumenism penticostal-catolic.

[În 1985 Volf a devenit membru al dilogului oficial dintre romano-catolici și penticostali, unde timp de 5 ani a conlucrat cu croatul  Peter Kuzmič . În ultimul an al dialogului (1989), împreună cu Hervé Legrand, mai apoi profesor la Institutul Catolic din Paris, pe partea catolică, a redactat documentul final “Perspective asupra Koinonia“].

În treacăt amintim că Peter Kuzmic este căsătorit cu sora lui Volf, iar pe vremea când era decanul Institutului Evanghelic Teologic Osijek i-a facilitat un masterat lui Corneliu Constantineanu actualul rector al ITP, inoculându-i-se probabil de atunci sămânța ecumenismului care  își arată primele semne în mod public.

Cu alte cuvinte, prin ceea ce atinge și lucrează Miroslav Volf, el practică părtășia liberală nelimitată,  îmbrățișând cultura unor oameni care au ca mod de viață homosexualitatea, lesbianismul, hirotonirea femeilor în preoție.

Pe de altă parte, haosul mare în ceea ce îmbracă “koinonia” (ecumenismul liberal) îl determină pe Miroslav Volf să scrie cartea  “Allah: A Christian Response”. Ca dedicație Miroslav scrie: ”Tatălui meu, pastor penticostal admirator al musulmanilor, care m-a învățat din copilărie că ei se închină aceluiaș dumnezeu ca noi.”

Profesorul și teologul Miroslav Volf încurajează și practică divorțul. Căci este chiar unul dintre ei, cu trup și suflet. S-a recăsătorit în ianuarie 2012. E adevărat, n-am găsit nimic despre un divorț sau despre decesul primei sale soții, profesorul renumit Judith Gundry Volf, care are  aceeași traiectorie teologică liberală.

Simpatia și frățietatea “creștină” dintre ITP – Volf – Biserica Episcopală (Americana/ Anglicană) este activată și prin activitatea  neliniștitului Dănuț Mănăstireanu, un slujitor fidel al creștinismului liberal episcopal.
***

WIKIPEDIA: ”Volf lives in Guilford, Connecticut, with his wife Jessica (they were married in January 2012) and his two sons, Nathanael and Aaron. With his family, he spends part of the summers in his native Croatia. He is a member of the Episcopal Church in the U.S.”

PBS INTERVIEW FROM 2004: ”Volf and his wife (N.N.: Judith Gundry Volf), also a Yale professor, have two young sons, Nathaniel and Aaron, six and two.” ”Volf has become an Episcopalian.”

Probabil, nu contează denominația, dar contează traiectoria. Poate că nu contează dacă un profesor – divorțat și recăsătorit – de limbi străine sau asamblări de mobilier predă într-o instituție evanghelică (deși nu sunt convins nici de asta), dar dacă este teolog? Poate că ”un cuvânt comun” este un lucru lăudabil într-un context altul decât pur teologic, o pledoarie spre toleranță în sensul conviețuirii pașnice, dar… teologie politică?

Despre Miroslav Volf, din ce în ce mai multe întrebări, cu mențiunea că cei de la ITPB n-au știut, dar acum știu (deci, ce vor face?), sau au știut, oricum nu contează și atunci ar trebui să ne întrebăm… ce (mai) contează?

De la București la Vatican, din lumea dezordonată a sincretismului în valurile învolburate ale ecumenismului. Bine, papa e când cu musulmanii și mozaicii la rugăciuni împreună (doar e… un singur dumnezeu – scuzați, încă nu pun D), când cu evanghelicii și ortodocșii pe aripile ecumenismului. Iar Osteen este cel puțin încântat după ca ”a simțit prezența lui… dumnezeu, acolo (scuzați din nou reticența de a pune D)”.

Oricât de multe explicații și justificări s-ar da, negări insolente ale unor afirmații negru pe alb (aici nu mai este vorba de onestitate intelectuală ci pur și simplu… onestitate), acestea sunt realitățile și nu arată bine. Deloc! (Cristian Ionescu)