Ca orice mamă bună, atunci când Alina a aflat că este insarcinată cu cel de-al doilea copil, a făcut tot ce a putut ca să isi ajute băietelul de 4 ani, Mihai, să se pregatească emotional si mental pentru venirea pe lume a fratelui sau surorii sale mai mici. Dupa cea de-a doua ecografie, familia a aflat că bebelusul va fi o fetiță si zi după zi, noapte după noapte, micutul Mihai a învățat să îi cânte surioarei lui un cântecel, cântând zilnic spre burtica mamei lui. El construia astfel, fără să își dea seama, o legatură de iubire cu sora lui mai mică, chiar fără să o fi cunoscut incă.

Sarcina a evoluat normal pentru Alina. După un timp firesc, durerile nasterii au inceput să se declanseze. La început contractiile erau la 5 minute, apoi la fiecare 3 minute, apoi din minut in minut. Dar complicatii serioase au apărut in timpul procesului nasterii si Alina a trebuit să stea in travaliu ore întregi.

Intr-un final, după un travaliu foarte lung, surioara cea mica a lui Mihai s-a născut. Dar starea ei de sanatate nu era deloc bună, era chiar gravă. Ambulanța gonind in noapte cu viteza mare a dus nou născutul in alta unitate spitaliceasca decat cea in care s-a nascut, cu o sectie de neonatologie de terapie intensiva unde putea beneficia de ingrijire medicala speciala pentru problemele de sanatate pe care bebelusul le intâmpina.

Zilele se scurgeau. Starea bebelusei se înrăutațea. Medicii au fost nevoiti să spună părintilor faptul că existe prea putine sperante de supravietuire pentru copilas. Alina si cu sotul ei, distrusi, au luat legatura cu Cimitirul pentru detalii privind funeraliile celui de-al doilea copil al lor. Aveau deja aranjată o cameră special pentru bebelușă, acasa la ei, decorată si echipată cu toate cele necesare insă acum se aflau in tragica situatie de a se pregăti pentru înmormântare.

Mihai, totusi, continua să isi implore părintii să îl lase să își vadă surioara mică. “Eu vreau să îi cânt! Vreau să îi cânt!” insista copilul. A doua săptămână la terapie intensiva pentru bebelusa si lucrurile se indreptau spre tragicul final… Mihai insista că el trebuie sa îi cânte surioarei sale, asa cum a facut tot timpul cât ea a stat în burta mamei, dar copiii nu sunt lăsati să intre la terapie intensivă.

Intr-un final, Alina a decis să îl ia pe Mihai la surioara bebelușă, indiferent dacă li se permitea sau nu. Oricum, nu mai aveau nimic de pierdut. Daca nu era lăsat să isi vadă surioara atunci, existau sanse mari ca să nu o mai vadă niciodată.
L-a imbracat intr-un costumas mai festiv, cam prea mare pentru el – doar doar o părea mai mare decâat vârsta sa de 4 ani – si s-au dus la sectia de terapie intensivă. Arăta ca un coș de rufe mergător. Asistenta sefă a văzut că e un copil mic acolo si a racnit: “Scoateti copilul acela de acolo! Copiii nu au voie aici!!”.

Instinctul matern s-a trezit in Alina care altfel era extrem de manierata si respecta toate regulile si cu o voce ferma si buzele stranse, spuse: “Nu va pleca de aici până când nu îi va cânta surioarei lui.”. Apoi Alina îl duse pe Mihai până la locul unde era surioara.

Mihai se uita la micul suflet ce se lupta să traiască si care era pe cale să piardă bătalia pentru viață. După o vreme de tăcere si de privit, el incepu să cânte, incet, șoptit. Cu vocea inocentă si curată a vârstei sale, de 4 ani, se auziră cuvintele cântecelului pe care el i l-a cântat surioarei sale luni de zile aflata dincolo de burta mamei lor: “Tu esti raza mea de soare; singura rază de soare; tu mă faci fericit când afară e urât…”.

Uluitor, imediat bebelușa a părut că a avut o reactie. Aparatul de măsurat pulsul ei a indicat o crestere puternică a pulsului după care din nou s-a diminuat…

“Continua să îi cânți, Mihai…” îi zise Alina, cu ochii plini de lacrimi.

“Nu vei sti, draga mea, cât de mult te iubesc, nu îi lăsa să imi ia raza de soare”… continua Mihai sa cante versurile melodiei sale invatate de la radio.

Mihai continuă să cânte si să repete aceleasi versuri si aceeasi melodie si, pe masura ce îi cânta, respiratia bebelusei a inceput să se regleze si a devenit fină si usoara ca un tors de pisică.

“Continua să cânti, dragul meu…”
“Noaptea trecută, draga mea, în timp ce dormeam, am visat că te țineam în brațe”… continua Mihai melodia…

Surioara lui Mihai a inceput sa aibă pulsul mai crescut, să se relaxeze si vindecarea să pună încet-încet stăpânire peste ea.
“Nu te opri din cantat, Mihai…”. Lacrimile acum pusera stăpânire nu doar pe mama copiilor ci si pe asistentele de la terapie intensiva.

“Tu esti raza mea de soare, singura mea rază de soare, nu îi lăsa să îmi ia raza de soare niciodată…” cânta micul baietel cântecul lui preferat.

A doua zi, chiar a doua zi, mica bebelușă a fost declarată aptă de a părăsi spitalul.

Publicatia locala a denumit cazul “Miracolul cântecului unui frățior”. Personalul medical l-a numit simplu un miracol. Iar Alina l-a numit “miracolul iubirii lui Dumnezeu…“

Nu renunta niciodata la oamenii pe care îi iubești… Iubirea este incredibil de puternică.

_______________________

Sursa: http://istorieevanghelica.ro/     via sfatulparintilor.ro via http://epresa.md

Sursa foto:https://www.google.com/search?q=copil+langa+burtica+mamei+insarcinate