TU mă cunosti, o Doamne, și mă știi
Mă copleșești cu bunătate zi de zi.
Privirea-mi limpezești cînd mă trezesc
Și inima mea-Ti cîntă, Te iubesc!
.
Un cîntec nou, ce nu l-am mai cîntat,
Cînd nu Te cunosteam cu-adevarat.
Mă-nfiora dreptatea ce acoperea
Ca o manta de foc privirea Ta.
.
Cînd înspre mine fața o-ndreptai
Mă-ndepărtam de-al păcii dulce rai,
Căzută-n deznădejde rătăceam pe căi
Și încercam să Te găsesc in văi.
.
Tu nu erai acolo! si-n suspine,
Ma răvăsea o sete dupa Tine
Și încercam să Te cunosc mai bine.
Dar nu găseam cărarea spre coline….
.
Am întâlnit izvorul sus, pe Stîncă.
El mă transformă-ncet în apa adîncă
Ducînd suvoi de unde cristaline,
Și-atunci, am înțeles că esti cu mine!
.
În fiecare zi, si-n fiecare clipă
Tu ai făcut de dragoste risipă
Și mi-ai scăldat viata în iubire.
Iar teama ai schimbat-o-n fericire.
.
TU mă cunosti,o Doamne,si mă stii
Mă coplesesti cu bunătate zi de zi,
Privirea-mi limpezesti cînd mă trezesc
Și inima mea-Ti cîntă, Te iubesc!
.
Victoria Florea
—————————-
Sursa Foto: http://versetedeaur.blogspot.com/
ARMONIA MAGAZINE - USA 
Se spune ca poezia insasi e graitoare ,emotionanta,contagioasa chiar,iar niste cuvinte
simple ce ti se infatiseaza in fata ochilor sunt in stare de descatusari sufletesti sau
pasiuni arzatoare.
“Tu ma cunosti o Doamne” exprima pe deplin trairea unor astfel de sentimente.