Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat, învățându-ne … să trăim cu cumpătare. Tit 2.11,12

Stăpânirea de sine (cumpătarea) este un har rar și admirabil, care își răspândește influența sfințitoare peste tot cursul vieții unui om, peste caracterul și purtarea lui. El nu are aplicație asupra a unul, două sau douăzeci de obiceiuri rele, ci asupra eului în toată lungimea și lățimea acestui termen cuprinzător și cu totul odios.

Mulți dintre cei care ar privi cu un dispreț mândru la un om mâncăcios sau bețiv, pot ei înșiși falimenta în fiecare ceas în a arăta harul stăpânirii de sine. Este adevărat că lăcomia la mâncare și la băutură trebuie să fie încadrate în rândul celor mai rele forme de exprimare ale sinelui. Însă eul, așa cum am spus, este un pom, nu doar o ramură sau un rod, iar noi trebuie nu numai să-l judecăm atunci…