Am venit la Lugoj să mă reîntâlnesc cu colegii cu care am trăit unele din cele mai grele, dar și cele mai frumoase, zile din viața mea. Dumnezeu ne-a fost atunci așa de aproape de parcâ-I simțeam mângâierea pe umeri și răsuflarea caldă pe obraji.

Știți ce m-a șocat cel mai mult la reîntâlnirea cu ei? Permanentizarea aceleași bucurii de a lucra, de a lupta și de a merge împreună cu Dumnezeu. Nu le-am cerut permisiunea să-i înregistrez și nu vă pot reda aici mulțimea de amintiri din cei 40 de ani de păstorire pe care fiecare din ei, care mai de care, s-au înghesuit să le deșarte în acel festin colectiv de sâmbătă sabatică.

Alăutele funcționau la maxim și sunau tare. Dumnezeu însuși era eroul tuturor celor povestite, ca pe vremuri la Seminar, ca atunci, în vremea formării noastre ca slujitori ai Domnului și ai bisericilor.

Am auzit despre…