Din Timișoara, în Iugoslavia și mai departe în America (1987)

Stefan Lapadat:
Credeam că doar la bătrânețe o să-L înțeleg pe Dumnezeu, așa că m-am dus în lume. Am crezut că acolo o să găsesc fericirea, pentru că plăcerile acestei lumi erau frumoase și parcă pentru o clipă mă satisfăceau. Dar mi-era rușine, deoarece știam că mama se ruga pentru noi.

Reporter:
Ați plecat de acasă la școala profesională…

Stefan Lapadat:
Pentru mine a fost ceva extraordinar să plec de acasă – abia am apucat. Am mers la Timișoara și am dat de viațde cămin (internat), am dat de prieteni și nopți petrecute în chefuri. Credeam că asta este viața. Am zis că am ajuns într-un fel de rai.

Reporter:
Libertate totală… Continue reading “Ștefan Lepădat: Am auzit o voce care-mi spunea: ȘTEFANE, CE-AI DE GÂND?” →