de Andrei Croitoru

Spălarea picioarelor a fost o practică antică, un act de curtoazie arătată vizitatorilor care călătoreau și poposeau în casa unui om, obosiți fiind de călătorie. Ea aducea înviorare călătorului obosit și îl pregătea pentru odihnă. Mai mult, datorită călătoriei în încălțări care nu acopereau picioarele, călătorul era prăfuit și avea nevoie să se spele înainte de a sta la masă sau a se odihni. Această practică din vremuri străvechi (Geneza 24:32, Judecătorii 19:21, 2 Samuel 11:8, Cântarea Cântărilor 5:3) a ajuns să fie practicată în toate casele evreiești (Luca 7:44) și chiar în casele creștine (1 Timotei 5:10). Continue reading “Spălarea picioarelor și Cina Domnului” →