Standardul spiritual al unei adunări sunt rugăciunile din ea. Nu cântările, nici predica de o oră, nici mașinile, nici stația, nici transmisia live.

“Casa mea se va numi o casă de rugăciune…” (Matei 21:13a)

Dacă Biserica are nevoie de ceva, este întoarcerea la rugăciune. Dacă un credincios nu se “înțelege” bine cu Tatăl, poți să-i predici lucruri cât mai interesante că nu-l ajută la nimic. Poți să-l ții in picioare la worship o oră, că în afară de durerea fizică de picioare nu va simți altceva. Continue reading “Rugăciunea – un barometru al creștinului și bisericii” →