Azi am fost în Chirnogi, Jud. Călărași, unde am vizitat mai multe familii nevoiașe. Am întâlnit multe situații critice, dar una ne-a lăsat cu ochii in lacrimi. Am vizitat o mamă foarte tânără cu patru copii, care a fost abandonată de soț, tocmai se întorsese acasă când noi am ajuns la poarta ei. Ne-a spus că a fost să împrumute bani de mâncare și de lapte praf pentru bebele de aproximativ un an. Când a văzut că i s-a umplut casa de bunuri și de mâncare pentru copilași s-a întors cu spatele la noi și a început să plângă. A fost un moment de tăcere în care am simțit efectiv cum toată îngrijorarea și tensiunea din inima acestei mame au fost descărcate fix atunci. Ne-a spus că întorcându-se acasă si întrebându-se ce vor mânca copiii ei a început să vorbească singură pe stradă. I-am spus că Hristos a făcut să ajungem chiar în cel mai disperat moment al vieții ei. I-am promis că nu o vom lăsa, o vom ajuta cât de des posibil. Continue reading ““Mergeam pe stradă și vorbeam singură de durere…””
