Băiatul Sandocan, cel al nimănui

14249125_10209045711634458_438000053_nby Alina Ilioi

Am revenit din Bârlad. Nu, nu cu mâna goală. Am revenit cu inima plină și mâna strânsă de poala hainei lui Dumnezeu. Har. Asta e tot ce îmi vine pe buze când vorbesc de experiența de acolo. V-am promis că o să vă povestesc și vouă.

Am să încep cu Sandocan. Are 13 ani, un băiat care la prima vedere pare năstrușnic și-ți vine să spui că o să creeze probleme. Asta dacă te grăbești să judeci, așa cum fac eu uneori, și cum am făcut cu el, Dumnezeu să mă ierte. Am aflat că familie nu prea mai are. L-au lăsat de capul lui, când au decis să-și vadă fiecare de drumul propriu. Nu s-au uitat mai deloc în urmă, să vadă că au lăsat în pragul casei fără ușă un băiat cu ochii în lacrimi. Au vrut să plece, așa că au plecat. ”Băiatul orfan” așa-l știe un sat întreg. Continue reading “Băiatul Sandocan, cel al nimănui”

Blestemul scriitorilor

IloiAlinaby Alina Ilioi

Se spune că e o binecuvântare să te poţi folosi de cuvinte pentru a exprima tot ce simţi, pentru a crea o lume a ta şi pentru a descrie stări sufleteşti aproape imposibil de explicat. Nu am să contrazic acest aspect. Aşa este. De multe ori, cu ajutorul cuvintelor, m-am vindecat. Însă, pe lângă această vindecare pe care ţi-o aduce scrisul, există şi un blestem.

Noi, cei care scriem, tindem să căutăm sensul din spatele cuvintelor. Răstălmăcim o propoziţie şi o întoarcem pe toate părţile, până când, istoviţi, alunecăm într-un somn adânc, ca atunci când ne trezim, să o luăm iar de la capăt. Când ne spune cineva că “îmi eşti dragă”, nu ne oprim aici şi atât. Nu ne mulţumim cu sentimentul euforic de a fi dragi unei persoane, şi nu mergem mai departe. Din contră, s-a deschis Continue reading “Blestemul scriitorilor”