Ce seară de vis! Vineri am avut oaspeți la Bethel. Cu ocazia vizitei fratelui Iosif au venit împreună cu el câțiva prieteni păstori din bisericile pentecostale de aici. Poate că mulți îi cunoașteți pe frații Roșca, Florian Damian, Liviu Puraci și Joseph Frank. Vizionați una din cele mai speciale seri de părtășie și veți înțelege singuri.

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)

Când oameni diferiți așteaptă lucruri diferite de la noi, și când toți trag de noi în toate părțile, acele așteptări se adună asemenea unui munte si ne îngroapă. Oare te simți și tu astăzi, îngropat sub maldărul așteptărilor tuturor? Dacă este așa, citește acest verset: „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa, si noi, …alcătuim un singur trup în Hristos” (v. 3-5).

Toți ne dorim ca ceilalți să fie mulțumiți de noi, dar în același timp trebuie să înțelegem că adeseori ei au așteptări nerealiste de la noi și uneori chiar egoiste. Și atunci de ce nu spunem…

Orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi  că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.  (Marcu 11:24)

Când băieţelul meu avea vreo 10 ani, bunica lui i-a promis de Crăciun un album pentru colecţia de timbre. Crăciunul a venit şi a plecat fără nici un album de timbre şi fără nici un cuvânt de la bunica. Problema, însă, n-a fost menţionată, până au venit prietenii lui să vadă cadourile pe care le-a primit de Crăciun. Am fost surprins, după ce a înşirat toate cadourile pe care le-a primit, să-l aud adăugând „şi un album de timbre de la bunica mea“.

După ce am auzit aceasta de câteva ori, l-am chemat pe fiul meu la mine  şi  i-am spus: „Dar George, tu nu ai primit un album de timbre de la bunica. De ce ai spus că ai primit?“.

Cu o faţă nedumerită, ca şi cum i-aş fi pus…

(Încă un pas spre un viitor teribil)

Andrei este fiul lui Aurel Popescu, unul din mentorii mei dragi și, în același timp, unul din favoriții fratelui Richard Wurmbrand. Andrei l-a vegheat multe nopți pe fratele Richard în ultima parte a vieții și poartă ceva din aura dânsului. Ne leagă multe lucruri, dar mai ales sentimente nevăzute din categoria tainelor care se pot împărtășii doar celor cu care împărțim și sufletul. Mulțumim celor ce au făcut posibil acest privilegiu.

Cu 15 ani de zile în urmă, doamna doctor Camelia Smicala și-a făcut bagajele și a plecat spre Finlanda cu gândul unui trai mai bun, dar și cu gândul unei căsătorii fericite, plină de iubire.

Însă de cele mai multe ori viața bate filmul. Așa a fost și în cazul Cameliei. Finlandezul alături de care are doi copii, 13 și respectiv 14 ani, s-a dovedit a fi abuziv. Atât față de ea, cât și de copii. După ani întregi de lupte, conflicte și neînțelegeri, după reclamarea a 3 tentative de omor, în care Camelia Smicala Jalaskoski a apelat la autorități pentru înțelegere, s-a ajuns la decizia divorțului. De aici, lucrurile se complică și mai mult.

Din răzbunare, sau din alt motiv (nu putem ști cu exactitate), fostul soț a decis să o denunțe pe mamă că va răpi copiii și va pleca în România cu ei. Deși Camelia Smicala a…

Un fragment din studiul capitolului 16 din Apocalipsa:

„Efectele revărsării mâniei Mielului devin enorme când ajungem la cel de al șaselea și al șaptelea potir. Nu-i de mirare că li se acordă un spațiu mai mare în narațiunea biblică. Efectele lor sunt legate direct de marea conflagrație de la Armaghedon. Vom vedea aceasta când vom analiza capitolele 17 și 18 din Cartea Apocalipsa.

Deocamdată este suficient să le anticipăm cu un citat din John Phillips:

„Țara Sfântă este locul ales de Dumnezeu pentru desfășurarea a două evenimente cruciale, interdependente, unul pe munte, iar altul într-o vale. Muntele Calvarului și valea Meghido sunt în esență două altare planetare care domină istoria lumii. Amândouă sunt sângeroase. Amândouă sunt retribuții pentru păcat. Amândouă sunt provocate de dușmanii înverșunați ai lui Dumnezeu. Din amândouă derivă o masă, un ospăț: una de amintire pentru copiii lui Dumnezeu, iar cealaltă de răsplată pentru corbi. Pe muntele…