Cu siguranță, Dumnezeu este mai presus de încercările noastre de al pricepe. Profetul Habacuc ne-a lăsat o descriere a întâlnirii sale nu Cel Preaînalt. Câți dintre noi pot spune însă că o pricep? Înfiorător în mânia Sa, Dumnezeu își face cunoscută ființa și lucrarea în „trecerea anilor“, dar ascultă și mijlocirea care-I aduce aminte de îndurările Sale!

„Când am auzit, Doamne, ce ai vestit, m-am îngrozit. Însufleţeşte-Ţi lucrarea în cursul anilor, Doamne! Fă-Te cunoscut în trecerea anilor! Dar, în mânia Ta, adu-Ţi aminte de îndurările Tale!

Dumnezeu vine din Teman şi Cel Sfânt vine din muntele Paran… Măreţia Lui acoperă cerurile şi slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui, din mâna Lui pornesc raze şi acolo este ascunsă tăria Lui. Înaintea Lui merge ciuma, şi molima calcă pe urmele lui“ (Habacuc 3:2-5).

Este greu să asociezi imaginea Lui Dumnezeu cu ciuma și cu molima, dar ……

Avraam „nu ştia unde se duce“ – pentru el era pur şi simplu suficient să ştie că mergea cu Dumnezeu. El nu se baza atât de mult pe promisiuni cât se baza pe Cel care a promis. Şi el nu se uita la dificultatea circumstanţelor, ci se uita la Împăratul lui – eternul, nemărginitul, invizibilul, înţeleptul şi singurul Dumnezeu – care coborâse de pe tronul Său pentru a-i arăta lui calea şi care, cu siguranţă, se va descoperi.O, credinţă glorioasă! Lucrările şi posibilităţile tale sunt acestea: mulţumirea de a întinde pânzele cu ordinele încă pecetluite, datorită încrederii neclintite în înţelepciunea Domnului, Înaltul Amiral; şi bucuria de a te scula, de a lăsa totul şi de a-L urma pe Hristos, datorită siguranţei…

Dacă treceți de copiii care pe dânsa n-au deranjat-o, veți putea asculta ceva rar. Un grup de la Bethel i-a vizitat de Paște 2000. Ultima înregistrare cu tanti Sabina.

În zilele acestea pline de vești proaste, suntem chemați să răspândim Vestea cea Bună! Dumnezeu a declanșat acum 2000 de ani o campanie a vieții, o viață biruitoare, irezistibilă, care ne vaccinează cu dumnezeire!

Poetul Ioan Alexandru spunea că nația noastră este bolnavă de nedumnezeire. Avea dreptate. Totă lumea zace în boala asta, fără excepție.

Prin Hristos însă, Dumnezeu a nimicit boldul morții, care este păcatul și a lansat printre muritori sămânța de nemurire a vieții veșnice. Cine crede în El ARE viața veșnică!

„Isus Hristos (care) a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie“ (2 Timotei 1:10).

Fie ca lumina acestor sărbători să clarifice pentru mulți aceasta. Vestea a fost proclamată într-una dintre cele mai lungi fraze din Noul Testament. Este programul lui Dumnezeu cu lumea:

„Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh…

În limba română, „boldul“ este un ac cu care ne înțepăm. În limba originală în care a fost scrisă Biblie, „boldul“ este echivalentul cuvântului „sting“ din limba engleză și identifică o rană făcută de o săgeată otrăvită sau înțepătura unei insecte și mușcătura unui șarpe veninos.

Cred că cea mai bună interpretare semnatică (de sens) este cea din urmă. Probabil că apostolul Pavel s-a gândit la imaginea emblematică a șerpilor veninoși și a prăjinii înălțate de Moise în pustie.

„Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: „Pentru ce ne-aţi scos din Egipt ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.” 

Atunci, Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel. Poporul a venit la Moise şi a…

Una din controversele contemporane este legată de unitatea Bisericii care „se săvârșește“ prin împărtășirea în același loc „din aceeași pâine“:

„Paharul binecuvântat, pe care-l binecuvântăm, nu este el împărtăşirea cu sângele lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este ea împărtăşirea cu trupul lui Hristos?Având în vedere că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, căci toţi luăm o parte din aceeaşi pâine“ (1 Corinteni 10:16-18).

Afirmația apostolului Pavel pare că fixează pe veci procedura împărtășaniei unui grup local dintr-o singură pâine și UN SINGUR PAHAR. Acestea, pentru unii, sunt simbolurile absolut necesare pentru o Cină biblică. „Așa fost și așa trebuie să fie!“, zic ei.

Eu zic că așa n-a fost așa și nici nu trebuie să fie așa. În adunările din Faptele Apostolilor puteau fi sute și chiar mii de credincioși. La unii le-a apărut Christos când erau adunați peste cinci sute…

Criza aceasta, ca de altfel toate crizele, exercită o mare presiune asupra sistemului nervos al oamenilor. Odată dereglat sau obosit, acesta produce la rândul lui o funcționare defectuaosă a organelor interne, cauzând astfel boli și, nu de puține ori, moartea.

Rușii au făcut tot felul de experimente cu animale. Toată lumea știe de câinele lui Pavlov și de reflexul condiționat. Există însă și un alt experiment, mai puțin cunoscut, făcu nu cu un câine, ci cu un miel.

„Savanții“ sovietici au pus cușca unui miel lângă cușca unui lup ca să vadă ce se va întâmpla cu instinctul de apărare al mielului. Obiectiv vorbind, nu exista nici o șansă ca lupul să poată ajunge la miel și să-l omoare. Mielul n-avea însă de unde să știe aceasta și, deși a fost hrănit din belșug, în doar câteva zile a … murit. Tensiunea sistemului său nervos a făcut ca organele lui…