Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, și când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. (Prov.22:6)

Odată cu decăderea creștinismului, care era un fundament și un pilon de certă valoare în societate, oamenii și-au găsit ca fundament pentru valoare propriul sine. În dicționarul britanic de acum cca 60 de ani se poate citi că Sinele=Antichrist. Însă, după 60 de ani, sinele e perceput ca cea mai înaltă formă de dezvoltare personală.

Ce s-a întâmplat de fapt? Odată cu decăderea valorilor creștine în societatea noastră, omul a căutat o valoare în propria sa persoană [în firea sa, în sufletul său care, în fond, este definit și stăpânit de păcat]. Mai înainte ca omul să ajungă să se poată vedea pe sine un mic dumnezeu, el trebuia să se raporteze la ceva. Și se raporta la o tradiție.

(Alex) – De exemplu, pe mine mă preocupă ideea să cresc bivoli în ferma mea; ca domeniu de recreere pentru oameni și care să asigure și alte alte facilități și oportunitpți. De ce? Pentru că trebuie să muncești mai mult, să aloci mai mult timp și fonduri. Pentru că astfel mă raportez la o tradiție de familie, avută de bunicul. La fel: mama face activitatea de mamă pentru că ea se raportează la chemarea de a fi mamă.

Sens, direcții
Problema nu e lipsa de sens și de direcții în societate: ci aceea că există prea multe sensuri, prea multe direcții: există o inflație a acestora (precum e vorba de inflație când sunt prea mulți bani pe piață și puține mărfuri și oportunități de consum. E o inflație de sensuri, de direcții, pentru adolescenți: când deschide laptopul, telefonul, TV-ul- plasa acestora îl prinde în capcana ca o caracatiță din care este aproape imposibil că va putea scăpa: pentru că nu alege din duh, ci din suflet, din fire, după plăcerile firii, carnale.

La produse există o listă de instrucțiuni la ce te poți aștepta dacă le achiziționezi, dar aici la aceste oportunități electronice digitaluzate nu există instrucțiuni precise unde te vor duce, cu ce pagube enorme te pricopsești, cu aducții și infirmități psihice și fizice. Și toate acestea te întorc spre sine: Fac ce-mi place, fac ce vreau, mă îmbrac, mănânc, privesc, ascult doar ce-mi place; aleg sexul care-mi place, căsătoria ca moft temporar. Și tânărul ajunge să fie un răzvrătit de profesie care are toate șansele de-a nu se maturiza niciodată. Pentru că sunt prea multe sensuri, el se întoarce spre sine însuși și zice: fac doar ce-mi place,

Și când vine o pandemie, un război – apropo, pentru că vremurile vin tot mai incerte, însă nimeni nu a prorocit pandemia sau războiul în care e angrenată mare parte din a lumii de azi – când au venit oamenii au găsit în ei un sens și o valoare, în propria lor persoană. Dar ei nu au mai putut să-și demonstreze valoarea când au trebuit să stea în casă. Și ce s-a întâmplat? I-a cuprins depresia. De ce? Pentru că s-au prins de ei înșiși și când au căzut au rămas jos.

Dar când te prinzi cu o mână de Dumnezeu găsești sens și fundamant în El, pentru că nu te raportezi la sine, ci la Cineva din afara ta care te poate ajuta. Noi – Alex și Toni – ne raportăm la Dumnezeu, de aceea ne este mult mai ușor să facem lucruri de tot felul pentru noi și pentru alții.
Dacă raportezi lucrurile la tine: azi îți place, mâine nu-ți place. Când soția pe care ți-ai luat-o, că îți place, atunci când nu-ți mai place îi dai drumul, renunți la ea. Dar când o iei, nu raportându-te la tine sau la ea, ci raportându-te la valorile și principiile și la morala lui Dumnezeu, când te raportezi la exterior la valori imuabile, atunci rămâi statornic în viziune, sens și valoare.
……………………………………………………………………………………………..

Lupta între libertate și siguranță: cu cât ești mai în siguranță, cu atât ești mai puțin liber-cazul din pandemie, cu mască, testat, spălat pe mâini mereu, distanțat de oameni, înțepat, digitalizat etc.

Ca să fii în siguranță: nu ești liber, pentru că ți se pun garduri, limite, multe limite la avion, în vorbire, în scris etc

Religios: nu ești liber, deoarece îți pui sau ți se pun restricții de grupare creștină, limitat, manipulat, autocenzura.t

Între boiler și avioane există diferența unui factor de siguranță. Boilerul are un factor de siguranță foarte ridicat. Avionul are un factor de siguranță foarte mic. Cel cu un factor de siguranță mai mic zboară mult mai ușor, mult mai probabil, pentru că e mai liber.

Dintr-o frică de-a fi liber, nu ieși dintr-o anumită carapace de protecție.

Valoare e ceva pe care când o încalci te doare: Nu sunt hobiurile, cum cred neștiutorii.
O cauză e lipsa educației în ceea ce privesc valorile.
Școala nu te educă, doar te informează.

Școala e amorală, nu te învață să fii bun sau rău, pentru că s-a scos religia din școală. Școala te învață cum funcționează economia, nu problemele de cinste și de morală. Au scos și patriotismul, problemele de natură națională, de țară. Trăim o criză de valori.

Criza de valori e cauzată de lipsa bisericii în societate.

Există valori – dar nu în festivalurile idolatre, imorale și rău famate.

Dacă nu vin la biserică, trebuie să ieși afară, să te îmbraci ca ei, și să faci ca ei ca să poți să le vorbești. Să dansezi ca ei, să le poți spune că: Isus Hristos e Domnul și tu trăiești în păcat. Dar nu facem asta, ci ne criticăm unii pe alții cu lucruri religioase, din biserică sau din afara ei. În loc să fim uniți în adevărurile fundamentale. Ne certăm unii pe alții și diavolul ne bate la noi acasă: problema e dezbinarea. Duh de religiozitate și de dezbinare.
–ridicularizarea modelelor creștine (cazul Vladimir Pustan);
-ceea ce e diferit, nu e de admis, devine de neînțeles pentru alții;

–inflexibilitatea noastră: nu mă las surprins de Dumnezeu și de oameni, ci mă las ghidat numai după cum eu am fost învățat, decât numai după cum eu mă aștept să văd lucrurile că ar fi ok…

________________________________________________________________

Un episod ca replică despre DE-A VALMA cu Vladimir Pustan