
Să porți targa cu bolnavi nu va fi niciodată o plimbare în parc. În casă vor fi întotdeauna mai mulți oameni decât pe acoperiș. Aceștia, din lojă, nu știu să facă loc. Se vor mișca doar atunci când acoperișul va începe să cadă. Pe mulți dintre ei îi va jena praful și lutul fărâmițat și se vor lipi de ziduri doar ca mai apoi să-și scuture hainele și să tragă la socoteală proprietarul.
Acoperișul se sparge greu. Lutul, scândurile și stufărișul s-au sudat de atâta vreme. Sub loviturile de ciocan, așchiile sar și străpung mâinile, iar lutul făcut bucăți sufocă fața. După ce s-a făcut paguba urmează pogorârea bolnavului. Sub greutatea lui, funiile de la targă înroșesc palmele. Atunci este mai simplu să dai drumul la targă, decât să o ții…Dar nu-i da drumul! Pentru că atunci paguba va fi dublă. Oricum plătești pentru acoperișul spart, vei plăti și pentru…
View original post 225 more words