Privind țintă la Isus, Căpetenia și Desăvârșitorul credinței noastre, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea … și stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Evrei 12:2

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ținta credinței noastre

Scriptura ne prezintă duhul de lepădare, de smerenie și de ascultare al Domnului și Mântuitorului Isus Hristos devenit Om. Domnul este Acela care are toată puterea în univers, Lui Îi aparțin măreția și slava divină. Prin El au fost făcute toate lucrurile și toate se mențin prin El. Dar El a venit în această lume ca Om sărac, ca Slujitor. Vulpile aveau vizuini și păsările cerului, cuiburi, dar El, Creatorul lor, nu avea o locuință „proprie”, niciun loc pentru a-Și odihni capul.

Domnul Isus căuta neîncetat binele oamenilor, lucra pentru ei, îi învăța; niciodată nu a făcut ceva în folosul Său, ci toată viața Sa a fost o renunțare totală. Citind Scripturile, care dădeau mărturie mai dinainte despre Mântuitorul, vedem că S-a smerit până într-atât, încât a luat cel din urmă loc printre oameni. Isus Hristos a fost disprețuit, umilit până la moarte. Totuși, plăcerea Domnului Isus a fost să facă voia lui Dumnezeu. Lucrările Domnului arată cu desăvârșire acest adevăr în toate împrejurările vieții Sale.

Acesta este Domnul și Mântuitorul pe care suntem invitați să-L privim prin credință. El a îndurat toate suferințele Sale, ca noi să fim mântuiți. Să fim bucuroși că avem o astfel de țintă a credinței noastre!