Din văi de plângeri Te-am strigat ades
Şi n-auzeam că îmi vorbește Duhul,
Dar Tu ca pe o floare m-ai cules
Şi cu blândețe-ai stâmpărat zăduful.

M-ai mângâiat cum alții n-au știut,
Mi-ai alinat şi suflet şi simțire,
Nimic în oameni bun nu am văzut,
Dar am găsit la Tine, izbăvire!

De ce-i așa? Nu pot să-ntreb mereu!
Eu ştiu că ții în mână Doamne, totul,
Că Tu ești Domnul meu şi Dumnezeu,
Iar trupu-mi, pentru Duhul Sfânt chivotul!

Mai cureți ce e zgură şi noroi?
Mai e nevoie Doamne de sfințire?
Eu ştiu că Dumnezeu este cu noi,
Și pe Horeb şi jos în părăsire!

De nu văd azi un sprijin şi-un alin
În cel ce-mi e prieten bun și frate,
Eu…