Învierea lui Lazăr n-a fost cronologic ultima minune săvârșită de Domnul Isus înainte de răstignire, dar a fost fără îndoială cea mai mare și cea care a stărnit cea mai mare reacție atât din partea prietenilor, cât și din partea dușmanilor Săi. Este semnificativ că Ioan o alege să fie cea de a șaptea în septada de minuni din Evanghelia sa. Ea marchează un moment apoteotic în lucrarea terestră a lui Mesia. Îi mai înviase și pe alții, dar Lazăr a stat în mormânt patru zile, a intrat în putrefacție. Un astfel de eveniment nu putea fi negat de conducătorii de atunci ai evreilor.