Holly Ordway era o femeie ce se bucura de o educaţie înaltă, drept pentru care se considera atée, iar pentru ea creştinismul nu era altceva decât „o curiozitate istorică”, ori poate „o pată pe civilizaţia modernă”, sau ambele.

„Oamenii inteligenţi nu se convertesc la creştinism”, gândea Holly, aşa cum reiese dintr-un interviu oferit celor de la Biola University în timp ce studia acolo un al doilea master în Apologetică Creştină. Viziunea ei despre lume a început totuşi să se schimbe la 31 de ani. Ea îşi relatează călătoria de la ateism la creştinism în cartea Not God’s Type: A Rational Academic Finds a Radical Faith

„Nu este o chestiune de lumină să-l găseşti pe Dumnezeu, după ce l-ai negat o viaţă întreagă”, scrie ea în carte. „Ajungerea la El a fost doar începutul. Pot să indic ziua, ora şi locul convertirii mele dar de atunci încoace am ajuns să înţeleg că El mă cheamă la o convertire nouă în fiecare zi”.

Ordway, profesoară de Limba şi Literatura Engleză într-o şcoală publică din San Diego, nu a fost educată în nici un fel de credinţă religioasă. Ea nu a rostit nici o rugăciune în viaţa ei şi nu a participat niciodată la vreun serviciu religios. Contactul ei cu creştinismul în copilărie şi tinereţe a fost minim şi puţinele ei întâlniri cu creştini au fost prin intermediul tele-evangheliştilor şi ai predicatorilor ce se focalizau pe focul şi pedeapsa veşnică.

„Religia mi se părea ca o istorie pe care oamenii şi-o povesteau lor înşişi, şi eu nu aveam probe împotrivă”. Pentru ea Biblia era o colecţie de mituri şi poveşti populare – cu nimic deosebite de Zeus sau Cenuşăreasa. „Eu eram o profesoară universitară, logică, intelectuală, raţională şi atee”, spune Ordway.

by Beni Drădici

Continue reading A C C E N T E