Un comentator mai moderat si mai “echilibrat” al cazului copiilor confiscați in Norvegia mi-a lăsat un gust amar și mi-a adus aminte de una din celebrele întâmplări evreiești.

Se zice ca Ițic și Ștrul se plimbau pe faleza râului din centrul orașului când unul căzu în apă.

“Ajutor! Ajutor!”, începu el sa strige cât îl țineau puterile. “Ajutor!”

“Mai încet, mai încet, îl potoli celălalt. Că ne aude toată lumea și ne facem de râs”.

“Nu știu să înot! Ajutor!” urlă cel din apă.

“Nici eu nu știu să înot, spuse cel de pe mal. Da asta nu înseamnă că trebuie țipăm așa ca să ne afle toată lumea!”