by Jennifer SCHUESSLER

Biblia King James este lucrarea cea mai citită în literatura engleză –        o capodoperă de traducere, ale căror cadențe și expresii transcendente impunătoare au fost mult timp văzute, chiar și de către cititori seculari, ca fiind ieșite dinr-o inspirație divină colectivă.

Dar acum, într-un registru modest aflat într-o arhivă de la Universitatea din Cambridge, un savant american a găsit ceea ce spune el este un indiciu nou, important, din spatele  proceselor pământești ai capodoperei: cel mai vechi manuscris de “ciornă” cunoscută, singurul  scris categoric de unul dintre cei aproximativ patruzeci de traducători care au lucrat la o parte a traducerii Bibliei.

Registrul, care datează din perioada 1604-1608, a fost descoperit de Jeffrey Alan Miller,  profesor asistent de limba engleză la Universitatea de Stat Montclair din New Jersey, care a anunțat cercetările sale, miercuri, într-un articol din The Times Literary Supplement.

Jeffrey Alan Miller of Montclair State University, who was looking for letters last fall when he came upon Samuel Ward’s manuscript translation for part of the Apocrypha in an archive at Cambridge. Left, the title page of the King James Bible in 1611. Credit Fred R. Conrad for The New York Times  

În timp ce Caietul nu a fost încă examinat de către alți cercetători, experți care să  evalueze cercetările  profesorului Miller, probabil acesta este cel mai important document arhivat și găsit cu privire la Biblia King James din ultimele decenii.
David Norton, profesor emerit la Universitatea Victoria din Wellington din Noua Zeelandă și autor al mai multor cărți despre Biblia King James, a numit  că aceasa este  o  “descoperire majoră” – în cazul în care nu este destul de egal cu găsirea unei ciorne al  uneia dintre piesele lui Shakespeare, “getting on up there.”

Gordon Campbell, cu studii renascentiste de la the University of Leicester și  consultant la  Museum of the Bible in Washington, a declarat că noul manuscris pune într-o lumină nouă modul în care traducătorii Bible King James și-au  făcut de fapt munca lor, spre deosebire de modul în care au spus că o fac.

Studierea crearii Bible King James “este ca lucrul la un puzzle la care 90% din piese lipsesc”, a spus Campbell. “Puteți aranja piesele care au  supraviețuit după cum doriți, dar apoi veți găsi ceva nou și vă veți da seama că le-ați pus împreună într-un mod greșit.”

Biblia King James, publicată în 1611, a fost produsul muncii a șase echipe de traducători, cunoscuți sub numele de “companies”, din Londra, Oxford și Cambridge, care au fost însărcinați cu crearea unei versiuni autorizate care să sprijine Biserica Angliei împotriva influenței the Puritan, văzute în unele traduceri anterioare. Împreună cu  Shakespeare’s  First Folio of 1623, este una dintre cele mai influente cărți din istoria engleză și izvorul de fraze comune cum ar fi “salt of the earth,” “drop in the bucket” and “fight the good fight,”[“sarea pământului”, “picătură într-o găleată” și “luptă lupta cea bună”], a numi doar câteva.

În timp ce unele înregistrări ale comisiei care supravegheau traducerea generală, au supraviețuit, doar trei manuscrise ale textului în sine existau și  au fost cunoscute  până acum. Biblioteca Bodleian din Oxford deține ciornele aproape complete ale Vechiului Testament și ale  Evangheliilor, sub formă de pagini corectate ale the Bishops’ Bible (Bibliei Episcopilor), o traducere din secolul 16 pe care echipele King James le-au folosit ca text de bază. Lambeth Palace Library  din Londra are o ciornă  parțială a epistolelor  Noului Testament.

Profesorul Miller a descoperit manuscrisul in toamna anului trecut, când s-a aflat în arhivele de la Sidney Sussex College din Cambridge, cercetând un eseu despre Samuel Ward, unul dintre traducatorii King James și, mai târziu, maestru al colegiului. Și avea speranța de a găsi o scrisoare necunoscută, pe care el ar descoperit-o acolo.

Dar, de asemenea, el a dat peste un notebook modest cam de marimea unei cărți  moderne, înfășurat într-o bucată de  deșeu de pergament colorat, în care 70 de pagini  erau umplute de un scris de mână aproape indescifrabil.

[…]  profesorul Miller, a încercat să umple un  puzzle cu  pasaje din Biblie, dar el și-a dat seama ce era: ciorne cu bucăți din versiunea the King James Version of the Apocrypha, o secțiune contestată a Biblie care este lăsată afară din mai multe ediții, în special în Statele Unite ale Americii.

Continuarea și originalul  AICI