Însuşi Duhul mărturiseşte împreună cu duhul nostru

Romani 8:16

Când venim la Dumnezeu, suntem în pericol să începem să ne târguim cu El; vrem mărturia Duhului înainte de a face ceea ce ne cere Dumnezeu.

“De ce nu mi Se revelează Dumnezeu?” Nu o poate face; nu pentru că nu vrea, ci pentru că nu poate: tu îi stai în cale cât timp nu te lași cu totul în mâinile Lui. Imediat ce o faci, Dumnezeu va mărturisi despre Sine Însuşi; El nu poate mărturisi despre tine, dar va mărturisi imediat despre natura Lui sfântă din tine.

Dacă ai avea mărturia înainte de realitate, aceasta ar duce la trăiri senti­mentale. Imediat ce acţionezi pe baza răscumpărării şi încetezi târ­guiala impertinentă cu Dumnezeu, El îţi dă mărturia Sa. De îndată ce abandonezi propriile tale raţionamente şi argumente, Dumnezeu mărturiseşte despre ceea ce a făcut El şi atunci te uimeşti de imper­tinenţa de care ai dat dovadă lăsându-L pe El să aştepte. Dacă te îndoieşti că Dumnezeu poate elibera de păcat, atunci sau lasă-L s-o facă, sau spune-I că nu poate.

Nu cita pe cutare sau cutare persoană, ci aplică textul din Matei 11:28: „Veniţi la Mine…“. Vino dacă eşti trudit şi împovărat; cere dacă ştii că eşti rău (Luca 11:9-13).

Suntem înclinaţi să luăm simplitatea care vine din deciziile ju­decăţii noastre naturale drept mărturie a Duhului; dar Duhul mărtu­riseşte numai despre propria Sa natură şi despre lucrarea de Răscum­părare, niciodată despre raţiunea noastră. Dacă încercăm să-L facem să mărturisească despre raţiunea noastră, nu e de mirare că suntem în întuneric şi confuzie. Aruncă totul peste bord, încrede-te în Dumnezeu şi El îţi va da mărturia.

***

Nimic din ele!

Dacă este cineva în Hristos, este o făptura nouă; cele vechi s-au dus.

2 Corinteni 5:17

Domnul nostru nu tolerează niciodată prejudecăţile noastre, ci le distruge, le calcă în picioare. Suntem înclinaţi să credem că Dumnezeu manifestă un interes special faţă de anumite prejudecăţi de-ale noastre şi suntem absolut siguri că El nu se va comporta cu noi aşa cum ştim că trebuie să se comporte cu alţi oameni. “Dumnezeu trebuie să Se poarte foarte dur cu alţii, dar bineînţeles că El ştie că prejudecăţile mele sunt corecte.” „Nimic din ele!”, trebuie să învăţăm aceasta. În loc să fie de partea prejudecăţilor noastre, Dumnezeu în mod deliberat le mătură din cale. Face parte din educaţia noastră morală ca prejudecăţile noastre să fie distruse de providenţa Sa, iar noi să urmărim cum face El aceasta. Dumnezeu nu arată nici un respect faţă de lucrurile pe care I le aducem; El vrea un singur lucru de la noi: predarea noastră necondiţionată.Când ne naştem din nou, Duhul Sfânt începe să formeze noua Lui crea­ţie în noi şi vine un timp când nu va mai rămâne în noi nici un pic din vechea noastră viaţă: vechea noastră sobrietate dispare, precum şi vechea noastră atitudine faţă de lucruri şi ”toate lucrurile sunt de la Dumnezeu” (5:18). Cum vom ajunge să căpătăm acea viaţă în care nu mai există pofte, nici interes faţade propria persoană, nici sensibilitate ta împunsăturile altora, ci numai acea dragoste care nu se mânie, care nu se gândeşte la rău, care e întotdeauna bună?(1 Corinteni 13:4-5). Singura cale este prin a nu lăsa să rămână în noi nimic din vechea viaţă, ci a avea doar încrederea simplă şi deplină în Dumnezeu, o astfel de încredere în Dumnezeu, încât să nu mi dorim binecuvântările Lui Dumnezeu, ci să-L dorim numai pe El Însuşi. Am ajuns la acea stare în care Dumnezeu Îşi poate retrage binecuvântările de la noi, fără ca încrederea noastră în El să fie afectată? Odată ce-L vedem cu adevărat pe Dumnezeu la lucru, nu ne vom mai bate capul niciodată cu ceea ce se întâmplă, pentru că ne încredem într-adevăr în Tatăl nostru din ceruri, pe care lumea nu-L poate vedea.

Sursa: Meditatii pentru 22-23 Octombrie de Oswald Chambers – TOTUL PENTRU GLORIA LUI, primit prin Email