PRINTRE RĂSCUMPĂRAŢI

Este un popor care locuieşte deoparte şi nu face parte dintre neamuri. 

Numeri 23:9

Cine ar vrea să trăiască printre neamuri şi să fie socotit că face parte dintre ele?

Starea Bisericii lumeşti este de aşa fel, că a urma în totul pe Domnul Isus în rândurile ei, este cu neputinţă. În sânul ei este un amestec grozav, care te face adesea să oftezi din pricina stării ei.

Este lucru ştiut că Domnul vrea să vadă poporul Său mergând pe o cărare aparte, deosebind-se de oamenii din lume, ieşind hotărât din mijlocul lor. Prin hotărârea lui Dumnezeu, noi am fost chemaţi, am fost câştigaţi şi am fost puşi deoparte pentru Dumnezeu şi viaţa noastră lăuntrică ne stă mărturie că noi ne deosebim foarte mult de oamenii veacului acestuia.

De aceea locul nostru nu este nici în „Târgul deşertăciunilor” nici în „Cetatea pierzării”, ci pe calea îngustă pe care orice călător adevărat îl urmează pe Domnul său.Acest fapt nu numai că ne va face să fim împăcaţi cu neacceptarea totală şi cu dispreţul lumii, ci ne va face chiar să le socotim ca ceva plăcut, ca făcând parte din legământul cu Dumnezeul nostru. Numele noastre nu sunt scrise în aceeaşi carte cu numele lor, noi nu suntem din aceeaşi sămânţă, nici n-avem aceeaşi călăuză. De aceea noi nu putem să fim în rândurile lor. Să fim găsiţi numai în rândurile celor răscumpăraţi şi predaţi, şi atunci vom primi cu bucurie să fim izolaţi şi singuratici până la capătul călătoriei noastre. (TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de Charles H. SPURGEON)

***

O atitudine fără vină

„Dacă... îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta…”

Matei 5:23

Dacă, atunci când vii la altar, îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta – nu dacă cercetezi şi găseşti ceva printr-o sensibilitate bolnăvicioasă, ci „dacă îţi aduci aminte”, adică dacă Duhul Lui Dumnezeu aduce acest lucru în conştiinţa ta -, du-te întâi de „împacă-te cu fratele tău, apoi vino de adu-ţi darul”.

Nu protesta niciodată împotriva sensibilităţii puternice a Duhului Lui Dumnezeu din ţine atunci când El te educă până în cele mai mici amănunte.„Întâi împacă-te cu fratele tău…” Porunca Domnului nostru e simplă: “Intâi împacă-te“. Întoarce-te pe calea pe care ai venit, du-te pe drumul pe care ţi-l arată convingerea pe care ai primit-o la altar; atitudinea minţii şi a sufletului tău faţă de cel care are ceva împotriva ta să fie astfel, încât împăcarea să devină la fel de naturală ca şi respiraţia.

Isus nu menţionează cealaltă persoană, El îţi spune: „du-te (tu)”. Drepturile tale nu sunt aduse în discuţie. Semnul caracteristic al unui sfânt este că el poate trece peste drepturile sale ca să asculte de Domnul Isus.„Apoi vino şi adu-ţi darul.” Procesul este marcat cu claritate. Mai întâi spiritul eroic al sacrificiului de sine, apoi verificarea făcută de Duhul Sfânt şi oprirea în punctul unde suntem dovediţi vinovaţi.

Urmează calea ascultării de cuvântul Lui Dumnezeu, care zideşte în noi o atitudine mentală şi o comportare fără vină faţă de cel cu care ne-am purtat greşit. Şi apoi vine aducerea darului nostru înaintea lui Dumnezeu cu bucurie, simplitate şi fără nici o piedică. (Totul pentru Gloria Lui de Oswald Chambers)

Sursa: Meditații primite prin Email – pentru 26 septembrie)