Ci am renunţat la lucrurile ascunse ale necinstei…

2 Corinteni 4:2. KJV

Ai „renunţat la lucrurile ascunse ale necinstei”‘ – la lucrurile pe care sentimentul tău de onoare nu vrea să le lase să iasă la lumină?

Le poţi ascunde cu uşurinţă. Există în inima ta vreun gând despre cineva, gând pe care nu l-ai dori adus la lumină? Renunţă la el imediat ce apare; renunţă la toate acestea până când nu mai există nici un lucru ascuns legat de necinste sau viclenie în tine.

Invidia, gelozia, lupta nu izvorăsc neapărat din natura păcatului, ci din alcătuirea trupului tău care era obişnuit cu astfel de lucruri în trecut (vezi Romani 6:19 şi 1 Petru 4:1-3). Rămâi într-o stare de veghe continuă, ca în viaţa ta să nu apară nimic de care să-ţi fie ruşine.

„Nu umblăm cu vicleşug“‘, adică nu apelăm la un lucru doar pentru a ne susţine punctul de vedere. Aceasta este o mare cursă. Ştii că Dumnezeu te lasă să lucrezi numai într-un singur mod, de aceea, fereşte-te să atragi oamenii printr-un alt mod; dacă faci aceasta, apăsarea lui Dumnezeu va fi asupra ta.

Alţii fac lucruri care pentru tine ar însemna umblare cu vicleşug, dar e posibil ca ei să nu considere că e aşa. Ţie Dumnezeu ţi-a dat un alt standard. Nu toci niciodată sentimentul de a da totul al tău pentru gloria Lui. Pentru tine, a face un anumit lucru ar însemna să foloseşti vicleşugul în vederea unui scop diferit de scopul Său suprem şi să pierzi motivaţia pe care ţi-a dat-o Dumnezeu. Mulţi au dat înapoi pentru că le-a fost teamă să privească lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. Criza apare atunci când un om trebuie să meargă puţin mai departe decât convingerile pe care le-a acceptat deja. (TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers, meditație pentru 15 Septembrie)

*

 

“Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă, pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu.”

APOCALIPSA 3:8

Cunosc faptele tale… Cuvântul acesta al Domnului către Biserica din Filadelfia este o mângâiere şi în acelaşi timp un avertisment adresat fiecăruia. Toate faptele noastre trebuie să poată suporta claritatea privirii Lui pătrunzătoare, să fie totdeauna expresia voiei Lui şi canalul Duhului Său prin care să-Şi poată transmite această voie.

“…ai puţină putere…” Sardes se laudă cu reputaţia sa şi Laodicea cu cunoştinţele ei, dar aceste arătări ale vieţii personale, înţelepciunii şi neprihănirii proprii sunt contrare voii lui Dumnezeu. Dacă Filadelfia n-are decât puţină putere şi nu este populară ca celelalte, în schimb ea cunoaşte pe Domnul ei, Îi este în totul supusă, împărtăşeşte dispreţul Său şi face voia Lui. Atitudinea aceasta să ne caracterizeze şi pe noi! Dacă noi nu avem mijloacele materiale nici libertatea la fel ca alţii, noi avem rugăciunea, şi rugăciunea adevărată este expresia mărturisirii slăbiciunii noastre şi a depinderii noastre de El în totul.

Rugăciunea să fie întotdeauna obiectul grijii şi a vegherii noastre zilnice. Să nu ne îngăduim o lenevie în rugăciune dar nici o rugăciune de rutină şi mai ales să nu punem singuri vreo piedică în calea rugăciunilor noastre. (1 Petru 3:7).

“Ai păzit Cuvântul Meu…“, nu numai crezându-L de la început până la sfârşit, nu numai luptând pentru onoarea şi integritatea Lui, ci trăindu-L şi slăvindu-I autoritatea prin viaţa noastră omenească. Apostolul Pavel a avut curajul să spună: “…ce aţi învăţat, ce aţi primit şi auzit de la mine (din Cuvânt. – N.Tr.) şi ce aţi văzut în mine (ca pildă de trăire – N.Tr.), faceţi.” (Fil. 4:9). Să nu fim deci numai nişte cititori de formă sau de datorie sau de obicei ci să rugăm pe Domnul să ne dea harul ca să-L traducem în viaţa de fiecare zi!”

“…n-ai tăgăduit Numele Meu.” A tăgădui Numele Domnului înseamnă a da o mărturie care aruncă o desconsiderare asupra Numelui Său binecuvântat. Nici un credincios nu L-a tăgăduit cu gura, dar vai, mulţi L-au tăgăduit cu viaţa, fie în familie, în societate sau poate chiar în adunare. Nu este aceasta o infidelitate faţă de Acela căruia îi datorăm totul?

Când Domnul poate să conteze pe noi pentru că ne recunoaştem slăbiciunea, puţina putere dar şi faptul că depindem numai de El, atunci El va deschide o uşă fiecăruia dintre noi, dându-ne favoarea de a-I sluji. (Meditație  MANA DE DIMINEAŢĂ din 15 Septembrie)

***

 

Sursa: Meditații din Calendare primite prin Email – prin grija special a unor scumpi frați și surori!